Sa ne invatam copiii sa (mai si) citeasca

Cu totii ne plangem de faptul ca noua generatie este mai degraba pasionata de televizor si computer decat de carti, si ne intriga faptul ca propriul nostru copil ne arunca priviri foarte nedumerite atunci cand ii povestim cum citeam noaptea, sub plapuma, cu sufletul la gura, ultimele pagini din „Ciresarii“ sau din „Cei trei muschetari“.

Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem: dupa o zi la birou, dupa un trafic infernal, dupa ce ajungem acasa si descoperim ca iar nu mai e paine si ca cei mici au intors casa cu fundul in sus, punem din ce in ce mai rar mana pe o carte si ne rezumam la a ne tolani pe capanea si a privi stirile sau cate un film pe DVD.

A fi cititor nu inseamna doar sa citesti, ci si sa-ti placa asta si, in consecinta, sa-ti faci timp pentru aceasta pasiune. Odata ce microbul cititului te-a prins (si asta se intampla in copilarie), putin probabil ca vei renunta la acest bun obicei, in ciuda vietii din ce in ce mai complicate si coplesi­toare.

In ceea ce-l priveste pe copilul tau, cel mai bine e sa nu astepti varsta scolii pentru a observa ca nu vrea in ruptul capului sa renunte la psp, desi tu i-ai cumparat intreaga colectie Jules Verne.

Cititul este o pasiune care se sadeste din prima copilarie. Povestile de „nani“ sunt un bun inceput in acest sens, si obiceiul poate fi pastrat si atunci cand copilul a intrat la scoa­­­la – atunci puteti chiar inversa rolurile si-l puteti ruga sa va citeasca el o poveste de noapte buna…

Ce mai puteti face pentru a-i insufla dragostea pentru carti:

  • de cand este bebelus, organizati-i in camera lui propria sa biblioteca – pana la un punct, voi ii veti citi, insa este bine ca acele carti sa fie in camera lui chiar de la inceput. La varsta scolii, organizati mai serios mica biblioteca, eventual facand impreuna un caiet-registru, in care sa notati noile carti achizitionate/primite, data, ocazia si cateva cuvinte despre autor sau continutul cartii;
  • tot in camera copilului mai marisor trebuie creat si un colt propice cititului – un fotoliu confortabil si o veioza care sa furnizeze suficienta lumina;
  • puteti crea un ritual de seara (in afara celui cu povestea de seara) – fiecare membru al familiei citeste macar cateva pagini la sfarsitul fiecarei zile. Cu totii stim ca exemplul personal conteaza foarte mult, si degeaba ii cerem copilului sa mai si citeasca, daca noi nu ne luam ochii de pe homepage-ul facebook;
  • vizitati impreuna targurile de carte, unde aveti ocazia sa descoperiti noutati, sa cumparati la preturi reduse, sa va cunoasteti reciproc gusturile in ale lecturii. Chiar daca un copil nu are in mod special o pasiune pentru carti, entuziasmul generat de aceste evenimente si faptul ca vede multi alti oameni (adulti, in special) interesati de subiectul carti il vor determina sa reconsidere subiectul;
  • atunci cand incepe scoala si invata sa citeasca „ca la carte“, il puteti incuraja sa-si faca un abonament la biblioteca, iar apoi, cand studiaza o limba straina, puteti merge sa se inscrie la biblioteca unui centru cultural unde se studiaza limba pe care o in­­­vata si el (Instituto Cervantes, British Council etc.)

Citim de placere 

„Ar fi bine sa le permitem copiilor mai mari sa isi aleaga singuri cartile pe care vor sa le citeasca atunci cand mergem cu ei la librarie sau biblioteca. Daca exercitam prea mult control asupra a ceea ce ei citesc, riscam sa cream impresia ca cititul este o obligatie, nu un lucru care iti face placere. Daca avem acasa un incapatanat, uneori merita sa incercam si cu mici recompense, insa nu trebuie sa exageram. Copilul trebuie sa afle ca cititul iti confera si placere, si informatie, sa afle cat de minunat este sa te prinda magia a ceea ce citesti. Pentru ca, citind, ai ocazia sa intri intr-o alta lume, sa iesi din rutina, sa te mentii sanatos psihic“.  Cristiana Haica

E foarte important sa-i invatam pe copii si ce carti merita citite. Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa le interzicem sa citeasca si „trash“, pentru ca au nevoie de un termen de comparatie, insa ar fi bine sa ii ajutam in selectie pana isi formeaza ei opinii, si sa le explicam ca e pacat sa pierdem timp cu lucruri fara valoare. Atunci cand vor fi mai mari, vor aplica acest mod de a privi lucrurile si in alte privinte.

Dupa ce a citit o poveste sau un capitol dintr-o carte, este bine sa discutati putin cu copilul pe marginea celor citite – sa vedeti ce anume i-a placut, ce a inteles, ce nu etc. Puteti organiza chiar si un mic club de carte – cu copii de varsta lui si, eventual, cu parintii acestora – si sa discutati impreuna, sa comen­tati povestea si, cine stie?, poate va pastra obiceiul si la maturitate; cluburile de carte sunt „cool“…

8 septembrie este sarbatorita in fiecare an ca zi internationala a alfabetizarii. Astazi, unul din cinci adulti din lume este analfabet. Peste 67 de milioane de copii din intreaga lume nu merg la scoala.…

Text:Cristiana Haica; Foto: HEPTA, DREAMSTIME.

Recomandari
Unica.ro
Glamour.ro
Mai multe din Educatie