Scolioza şi cifoza

Primii ani de şcoală înseamnă pentru un copil şi un posibil debut al unor boli ce afectează coloana vertebrală, deformând-o: scolioza şi cifoza, afecţiuni care, tratate necorespunzător, pot avea complicaţii grave.

Cel mai frecvent, aşa-numitele deformări de ax ale coloanei vertebrale apar între nouă şi unsprezece ani, iar medicii din şcoli ar trebui să fie primii care să le identifice.

Din nefericire însă, la noi nu există nici o preocupare pentru depistarea precoce a acestor boli. În consecinţă, trebuie să fii foarte atentă pentru ca micuţul tău să nu dezvolte astfel de boli şi să-l duci la medic pentru a fi consultat.

Să vedem însă ce înseamnă mai exact scolioza şi cifoza, cum se manifestă şi dacă au vreo legătură cu poziţia în care copilul stă în bancă, o teorie pe care mulţi medici o susţin.

Cum se depistează boala

Pe lângă examinarea fizică şi efectuarea unor teste specifice, medicul va apela şi la radiografii cu raze X (obligatorii în cazul identificării scoliozei prin examinare fizică).

Radiografiile pun în evidenţă atât gradul şi severitatea scoliozei, cât şi apariţia altor deformări ale coloanei: cifoza (curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, provocând cocoaşa) sau lordoza (curbarea excesivă a coloanei în regiunea lombară, provocând dureri de şale).

În plus, pentru depistarea bolii se poate folosi şi rezonanţa magnetică computerizată, un procedeu modern ce nu utilizează radiaţii cu raze X, foarte sigur pentru copii. Poţi verifica singură dacă cel mic are sau nu scolioză: cu spatele gol, cere-i copilului să aplece trunchiul înainte.

Astfel, poţi vedea mai uşor dacă coloana vertebrală este sau nu deformată. Orice suspiciune ai avea, mergi cu micuţul la un specialist în ortopedie pediatrică.

Tipuri de scolioze

Oamenii de ştiinţă au identificat până acum trei tipuri de scolioză. În circa 90% dintre cazuri, motivele apariţiei scoliozei nu sunt cunoscute (acestea se numesc scolioze idiopatice), apărând în cazul unor copii ale căror coloane vertebrale fuseseră anterior drepte.

Alte tipuri de scolioză sunt scolioza congenitală (se poate observa de la naştere, copilul are nişte vertebre malformate, prost croite) şi scolioza cauzată de dereglări musculare (apare după poliomelită, infirmitate motorie cerebrală sau distrofie musculară).

Poziţia în bancă deformează coloana?

De cele mai multe ori, afecţiunea apare după vârsta de 9–10 ani, în perioada de pre-pubertate, motiv pentru care specialiştii bănuiesc că ar putea fi legată de dezvoltarea hormonală specifică vârstei.

Sunt şi unii medici generalişti care consideră că poziţia incorectă a copilului în bancă, la şcoală, este responsabilă de apariţia acestei boli.

Specialiştii în ortopedie pediatrică, însă, contrazic această ipoteză. Apariţia scoliozei, dar şi a celorlalte boli care deformează coloana, nu are nici o legătură cu modul în care copilul stă în bancă.

Pentru că acest lucru nu este cunoscut de mulţi medici, la noi, în foarte multe cazuri, copiii bolnavi ajung să fie văzuţi de un medic care are cunoştinţe în domeniu foarte târziu, când boala este avansată, iar singurele soluţii de tratament sunt intervenţiile chirugicale.

În Clinica de Ortopedie şi Traumatologie a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu din Bucureşti ajung anual pentru consult în medie 1.600 copii şi adolescenţi cu deformări de ax ale coloanei vertebrale, în special scolioze.

Toate acestea se întâmplă şi pentru că nu există o reţea naţională de depistare precoce şi tratament în cazul deformărilor de ax ale coloanei vertebrale, reţea care ar putea fi pusă la punct cu ajutorul medicilor din cabinetele şcolare.

Hormonii, cauza posibilă a scoliozei

Faptul că scolioza apare în primii ani de pubertate, mai ales la fete, îi face pe medici să creadă că ar putea fi cauzată şi de concentraţia de hormoni feminini din sange (nivelul hormonilor la această vârstă creşte mult, pregătind organismul pentru sarcină şi naştere, diametrul bazinului se măreşte, hormonii relaxând articulaţiile).

Din acest motiv se dereglează şi statica coloanei vertebrale, vertebrele nu mai au rezistenţă şi apar aceste deformări.

Foarte adevărat este şi faptul că milioane de fete trec prin perioada de pubertate, însă numai unele fac boala, ceea ce înseamnă că în declanşarea ei intervine şi predispoziţia genetică a respectivului copil.

Factorul genetic

Cifoza sau deformarea care implică apariţia cocoaşei este de aceeaşi etiologie ca şi scolioza. Şi în această boală ortopezii pediatri susţin că nu se poate spune că poziţia incorectă în care copilul stă în bancă are vreo legătură cu declanşarea ei.

Poziţiile greşite sau miopia pot favoriza aşa-numitele atitudini cifotice (copilul are tendinţa de a sta cocoşat), dar nu pot declanşa o cifoză gravă, funcţională. Nu putem spune, însă, că nu este bine ca un copil să stea drept în bancă, dar o poziţie incorectă nu trebuie luată drept cauză favorizantă pentru apariţia cifozei.

Coloana nu se va curba dacă nu există o predispoziţie: aceste boli apar la copiii „programaţi genetic în acest sens.

Definiţii

Scolioza presupune o deformare a coloanei vertebrale în plan frontal (copilul văzut din spate are coloana în formă de C sau S), iar cifoza, o deformare în plan sagital (din profil, se poate observa o cocoaşă).

În cazul scoliozei, curbarea coloanei vertebrale poate să apară în zona toracică, lombară sau toraco-lombară. Această nouă poziţie a coloanei produce asimetrii ale umerilor şi omoplaţilor.

În fazele incipiente curburile se pot redresa uşor, însă în fazele mai avansate se produc modificări osoase. Scolioza cu o singură curbură este cea în forma literei C, iar la cea cu două-trei curburi (sub forma literei S), curburile alternează de o parte şi de alta a coloanei.

Înotul nu tratează scolioza

Înotul este considerat de mulţi medici generalişti drept o modalitate terapeutică excelentă în tratamentul scoliozei şi sunt cazuri în care părinţii merg cu copiii la inot patru–cinci ani pentru a trata boala, ceea ce le dăunează foarte mult.

Niciodată înotul nu va redresa o coloană vertebrală la un copil cu scolioză, dar va întârzia cu siguranţă ani de zile prezentarea copilului cu probleme la medic.

Aceleaşi prejudicii le pot aduce şi „gimnastica medicală ilogic făcută de persoane fără calificare şi chiar şi exerciţiile de kinetoterapie corect efectuate, dacă sunt exclusive şi nu sunt combinate cu purtarea corsetului, la curburi accentuate ale coloanei, de peste 25–30°.

Ghiozdanul deformează coloana?

Anumite studii apărute pe internet susţin faptul că un ghiozdan prea greu sau de proastă calitate poate şi el să deformeze coloana vertebrală a copilului.

Nici această teorie nu îi încântă pe ortopezi, care susţin că un ghiozdan prea greu nu deformează coloana; poate să influenţeze însă articulaţiile genunchilor sau contracţiile musculare.

Mitul scândurii şi al măturii

Un alt mit este acela că dormitul pe scândură (un plan dur) previne agravarea scoliozei. Şi acesta este calificat de medicii ortopezi ca total neadevărat, deoarece deformarea în scolioze apare în plan frontal, suportul dur, în acelaşi plan cu scolioza, neputând stopa în nici un caz evoluţia bolii. De asemenea, nici „purtarea unei cozi de mătură în spate nu ajută la nimic.

Metode de tratament

1. Exerciţiile fizice şi corsetul
Atunci când este depistată din timp, scolioza poate fi tratată fără a se mai ajunge la intervenţii chirurgicale complicate, în care vertebrele trebuie sprijinite cu tije sau cârlige.

Tratamentul depinde de stadiul bolii. Pentru curbări ale coloanei vertebrale de până la 30º se face kinetoterapie (gimnastică medicală sub îndrumarea unui specialist).

Kinetoterapia este importantă pentru întărirea musculaturii, exerciţiile având şi un rol benefic pentru sănătatea bolnavilor: îi ajută să respire mai bine, să aibă mobilitate, ajută la flexibilitatea coloanei.

De la 30º la 50º se recomandă, pe lângă gimnastică, purtarea unui corset, care previne agravarea curburii (corsetul nu va îndrepta însă coloana).

2. Intervenţiile chirurgicale
La curburi ale coloanei de peste 50º se ia în considerare operaţia. Scopul intervenţiei chirurgicale este de a îndrepta coloana, cât de mult şi sigur posibil, şi de a menţine corecţia.

Cum ajung medicii să o îndrepte? Prin fuzionarea vertebrelor de-a lungul coloanei şi sprijinirea acestora cu anumite instrumente: tije, cârlige, racorduri. Intervenţiile chirugicale sunt însă destul de complicate şi pot dura chiar şapte-opt ore.

3. Exerciţii pentru „cocoaşă
Şi cifozele se pot trata cu succes sub îndrumarea unor specialişti. Cifozele pot fi suple, aşa-zisele atitudini cifotice care se pot corecta prin contracţia muşchilor, sau fixe (rigide), care nu se mai pot corecta prin simpla voinţă.

În şedinţele de gimnastică pentru remedierea cifozelor, făcute de preferinţă sub îndrumarea unui specialist, tratamentul începe cu exerciţii de mobilizare pasivă a coloanei. Pentru obţinerea unei coloane mobile, specialiştii indică exerciţii făcute la scară fixă.

Pentru un bazin care să se reechilibreze sunt utile exerciţiile care antrenează muşchii abdominali şi fesieri pe de o parte, şi muşchii lombari pe de altă parte. Un alt obiectiv al tratamentului este tonifierea muşchilor spatelui.

Tonifierea se obţine prin contracţii, cu spatele în poziţie corectată. În plus, foarte bune sunt şi exerciţiile de respiraţie care contribuie la corectarea cutiei toracice. Nu în ultimul rând, copiii trebuie învăţaţi să-şi controleze ţinuta tot timpul zilei pentru a-şi forma deprinderea să stea drepţi, odată ce musculatura se tonifică.

Foto: shutterstock.com