6 semne că ești o mamă exagerată

Cu toții ne dorim ce este mai bine pentru copiii noștri, iar din această dorință a noastră ajungem de multe ori să exagerăm în ceea ce privește rolul nostru de părinți. Iar acest lucru se dovedește a fi de multe ori atât în detrimentul nostru, dar mai ales în detrimentul copiilor.

'Am încercat să fiu cea mai bună mamă cu putință. Am căutat mereu să-i duc în weekend în cele mai interesante locuri, să le citesc, să mă implic în fiecare eveniment pe care l-au avut la școală, să le verific temele de fiecare dată și să-o ajut cu ele, să-i duc la activități de after-school, să le aranjez întâlniri cu alți copii ai prietenilor ca să aibă cu cine se juca, am făcut din cina în familie o prioritate și multe, multe altele. De curând am avut însă o revelație. Copilul unor prieteni, care nu sunt atât de implicați ca mine, este mult mai descurcăreț și mai încrezător în propriile-i forțe. Deci tot efortul pe care-l făceam eu conta în vreun fel?'. Aceasta este concluzia unei mame care a făcut tot ce i-a stat putință și chiar mai mult pentru a fi un părinte bun.

Cum îți dai seama când exagerezi, devii prea protector și nu-i mai lași copilului spațiul necesar să se dezvolte armonios? Iată câteva semne:

1.Îl lauzi prea mult

Unul dintre primele semne ale faptului că-ți exagerezi rolul de părinte și începi să pierzi echilibrul este atunci când realizezi că îți lauzi prea mult copilul. Este adevărat că micuții au nevoie să fie încurajați, dar părinții pot avea tendința să exagereze și simt nevoia să-și laude copiii pentru orice. Acest lucru poate fi aplicat cu succes când copiii sunt foarte mici, în faza în care încercăm să le explicăm ce e bine și ce nu e, când fac la oliță în loc să facă în scutec, când mănâncă singuri cu lingurița și tot așa.

Dar când ajungi să-ți lauzi copilul care a trecut deja de faza asta pentru un lucru pe care l-a mai făct bine deja de încă o mie de ori, înseamnă că exagerezi și în loc să-i faci un bine, îi faci un deserviciu.

2. Îi oferi prea multe recompense materiale

La fel ca și în cazul laudelor exagerate, mulți părinți au tendința de a-și răsfăța copii cu prea multe lucruri materiale. O mămică a avut un șoc când fiul ei de nouă ani a fost foarte nervos că nu a primit ceea ce voia el de Crăciun și nici nu a vrut să vadă cadoul primit, pentru că nu-l interesa. După ce a încercat fără succes să-l învețe ce înseamnă de fapt spiritul Crăciunului, mămica și-a dat seama că le oferise copiilor ei prea multe lucruri materiale. În felul ăsta ei ajunseseră să nu mai aprecieze ceea ce ea le putea ea oferi și mereu voiau și mai mult. Așa a ajuns să le reducă numărul de jucării, dar și de bomboane pentru a aprecia o altă sărbătoare , Halloween-ul.

3. Te mulțumești cu puțin

Mulți părinți consideră că micuții lor au deja prea multe activități la școală și evită să le mai pună și ei în cârcă alte responsabilități. Dar a te mulțumi cu puțin de la proprii copii nu le face lor bine. Este bine să știe că sunt lucruri pe care trebuie să le facă, desigur, fără a exagera.

Făcându-i să înțeleagă că au și ei responsbilități și încercând treptat-treptat, pe cât posibil, să faci mai puțin pentru ei și să-i lași mai mult să se descurce singuri vei reuși să crești un copil independent, încrezător în forțele proprii. Este bine să avem grijă ca atunci când le dăm anumite sarcini copiilor să nu le dăm impresia că trebuie să facă acele lucruri pentru că așa le cerem noi, părinții, ci pentru că atunci când locuim împreună într-o casă fiecare contribuie șo împărțiți nu doar distracția, dar și responsabilitățile.

4.Te repeți mult prea des

Sunt mulți părinți ai căror copii au înțeles bine foarte bine care le sunt sarcinile și responsabilitățile dar ei continuă să le spună de fiecare dată ce au de făcut. Să ținem totuși cont că micuții noștri nu sunt niște roboți care trebui să urmeze niște ordine, chiar dacă intenția noastră este una bună, chiar dacă ne-am dori ca ei să facă anumite lucruri din proprie inițiativă și să nu aștepte să le spunem noi. Trebuie să le acordăm și încredere. Dacă nu și-au făcut azi curat în cameră și nici mâine, poate au avut un motiv. Le dăm un răgaz și vom observa care va fi reacția lor.

5.Îi ajuți fără ca ei să-ți fi cerut ajutorul

Cei mai mulți părinți au tendința să-și ajute copii la lucruri absolut banele, pe care micuții le pot face. De exemplu atunci când le cade căciula pe jos. E foarte simplu chiar și pentru un copil mai mic să o ia, dar el nu apucă să-și dea seama că ar putea face asta pentru că mămica lui o face înaintea lui.

Sunt părinți care le cară ghiozdănelul copiilor la grădiniță, chiar dacă acesta nu este deloc greu. Ar fi mai bine pentru micuț să știe că aceea este responsabilitatea lui, ghiozdănelul lui pe care trebuie să-l care și de care trebuie să aibă grijă.

Lăsând copiii să se 'ajute' singuri și permițându-le să ia propriile decizii le vom crește încrederea în ei.

O mămică a povestit că a încercat să-și încurajeze copiii școlari să-și vândă jucăriile de care se săturaseră pentru a pune niște bani deoparte. Când a mers în camera copiilor erau întinse pe jos aproape toate jucăriile lor, exceptându-le pe cele de care le era foarte drag. Voiau să le vândă pe toate. Primul impulsa a fost să le spună 'NU', însă și-a înghițit vorba și i-a întrebat ce vor face cu toți banii pe care-i vor lua pe acele jucării. Micuții i-au răspuns că vor să-i doneze copiilor neajutorați. A fost atât de impresionată încât nu a putut decât să schițeze un zâmbet, iar apoi a ieșit din cameră și i-au dat lacrimile de emoție. Copiii ei luaseră o decizie mai înțeleaptă decât ea.

6.Încerci să previi greșelile. Pe toate

Cu siguranță luând dezicii de unii singuri, copiii vor mai și greși. Dar cum altfel ar putea să învețe ce e bine șo ce e rău? Doar pentru că le spunem noi?

'Copiii mei sunt foarte atenți cu obiectele fierbinți și au grijă la sertare și la uși să nu-și prindă degetele. Când aveau aproape un an, unul dintre băieți nu mai înceta cu închisul și deschisul sertarului și eram tot timpul disperată să nu-și prindă degetele. La un moment dat mi-am călcat pe inimă și l-am lăsat. Asta după ce avusesem grijă să protejez parțial una dintre margini, pentru ca lovitura să nu fie atât de gravă. Evident, și-a prins degetele, l-a durut și a plâns. M-a durut și pe mine, dar acum este atent de fiecare dată când închide sertarele. Atât timp cât un lucru nu le afectează sănătatea, putem să-i lăsăm să cunoască consecințele acțiunilor lor', mai spune o mămică.

A exagera cu rolul de părinte este la fel de rău cu a nu e implica în creșterea copilului tău. De cele mai multe ori avem tendința să fim prea protectori, prea părinți. Echilibrul este important pentru a avea un copil cu o dezvoltare normală, încrezător în forțele proprii, care să știe să se descurce. Viața nu-l va menaja așa cum o facem noi.

Sursa: popsugar.com
Text: Alina Serea