ADHD – cum se stabileste diagnosticul?

ADHD (tulburarea cu deficit de atentie si hiperactivitate) se caracterizeaza prin deficit de atentie si/sau hiperactivitate.

Exista trei categorii de ADHD:
a) cu deficit de atentie,
b) cu hiperactivitate/impulsivitate
c) mixta, de obicei cu deficit de atentie si hiperactivitate.

De fapt, teorii recente sugereaza ca acesti copii au mai degraba probleme in a-si controla atentia decat un deficit de atentie. Astfel ei nu pot inhiba atentia pentru stimuli nesemnificativi sau, dimpotriva, se concentreaza prea mult asupra altor stimuli importanti pana la excluderea aspectelor esentiale.

Deci, in loc de a avea un deficit de atentie, acesti copii acorda prea multa atentie prea multor lucruri si din aceasta cauza nu se pot concentra.

Ultimele recomandari ale Academiei Americane de Pediatrie sunt ca medicul sa tina cont in stabilirea diagnosticului in primul rand de aprecierile parintilor, ale psihologilor scolari si ale cadrelor didactice si mai putin de testele psihometrice utilizate pana in prezent.

De multe ori este dificil pentru un clinician sa stabileasca un diagnostic de ADHD deoarece testele utilizate nu sunt foarte eficiente.

ADHD este principala tulburare de comportament a copiilor de varsta scolara, afectand 9% din copiii din SUA.

Studii recente sugereaza ca aproape 50% dintre copiii cu ADHD nu sunt diagnosticati niciodata.

De ce este bine sa diagnosticam ADHD?
Copiii cu ADHD prezinta un risc crescut pentru accidentari, au o performanta scolara redusa si datorita problemelor sociale sunt de multe ori izolati de ceilalti copii. Mai mult, copiii cu ADHD sunt predispusi la afectiuni psihice si la abuzul de substante ilegale. ADHD va continua in viata adulta la 65% din copiii afectati.

Simptomele pe care se bazeaza diagnosticul de ADHD sunt grupate in trei domenii:

• hiperactivitatea,
• deficitul de atentie
• impulsivitate

Aceste simptome se raporteaza la aptitudinile copiilor de aceeasi varsta cu o dezvoltare normala.

Hiperactivitatea se refera la inabilitatea de a sta linistit. Acesti copii isi schimba des pozitia si, in general, se misca mult mai mult decat ceilalti.

In timp ce toti copiii au fluctuatii ale nivelului de atentie, la copiii cu ADHD fluctuatiile sunt mai frecvente. De aici rezulta un copil care este mai impulsiv, mai usor de distras si care face mai multe greseli.

Este important de mentionat ca uneori simptomele ADHD nu sunt prezente in toate situatiile. Astfel, simptomele pot lipsi cand copilul este acasa, in cabinetul doctorului sau la gradinita.

Recomandarile curente cer, pentru stabilirea diagnosticului, ca simptomele sa fie prezente in cel putin doua locatii si discutarea comportamentului copilului cu toti adultii care vin in contact cu el.

In ADHD exista un dezechilibru al neurotransmitatorilor cerebrali, dezechilibru care duce la afectarea unor functii cerebrale.

Aceste functii se pot grupa in sase categorii :
1.flexibilitatea, abilitatea de a trece de la o strategie la alta ;
2.organizarea, abilitatea de a aprecia nevoile si problemele ;
3.planificarea, stabilirea scopurilor ;
4.memoria de lucru, receptia, stocarea si utilizarea informatiei folosind memoria de scurta durata ;
5.separarea afectivului de cunoastere, separarea emotiilor de gandire ;
6.inhibarea si controlul activitatii verbale si a celei motorii, va ajunge la concluzii prea repede, nu va putea sa astepte la rand ;

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2