Afectiunile pneumococice

Afectiunile pneumococice reprezinta o problema de sanatate publica deosebit de importanta prin rata crescuta de morbiditate si mortalitate.

Copiii reprezinta populatia cu cel mai mare risc de a dezvolta afectiuni pneumococice noninvazive (otita medie) si/sau invazive (meningita, pneumonie) care pot sa le ameninte viata.

In acest context, se impune initierea masurilor de preventie prin vaccinare, pentru a reduce incidenta acestor imbolnaviri.

Pneumococul (streptococcus pneumoniae) este o bacterie care se gaseste frecvent in flora nasofaringiana la majoritatea populatiei sanatoase, dar mai ales la copii (10-85%).

Uneori, aceasta bacterie poate deveni agresiva pentru gazda si pentru cei din anturajul acesteia. De la purtatori, pneumococul se propaga la persoanele din jur (copii, adulti, varstnici etc.) prin tuse, stranut sau prin contact cu secretiile traheobronsice. Astfel, transmiterea bacteriei se realizeaza de la persoana la persoana.

Infectia pneumococica nu se realizeaza prin consum de apa sau alimente. In cele mai multe dintre cazuri, bacteria nu determina imbolnavire, deoarece la o persoana sanatoasa sistemul imun opreste orice infectie sa se propage din nazofaringe catre alte segmente ale corpului.

Daca, totusi, infectia s-a produs, pneumococul realizeaza o multitudine de manifestari clinice. Cele mai frecvente forme de infectie pneumococica sunt infectia urechii medii (otita medie acuta), infectia sinuzala (sinuzita acuta), infectii ale arborelui bronsic (bronsite, pneumonii), propagarea bacteriei in sange (bacteriemie).

Unele infectii sunt considerate „invazive”, adica bacteria invadeaza o parte din corp care, in mod normal, nu contine germeni. Astfel, pneumococul poate sa invadeze sangele, determinand bacteriemie, si/sau tesuturile si lichidul din jurul creierului si maduvei spinarii, producand meningita.

Daca bacteria determina aceste manifestari, boala este extrem de grava, impunand internarea in spital a copilului, prognosticul este rezervat, existand riscul sa se produca deces sau, daca pacientul supravietuieste, sa ramana cu grave sechele (retard mental, hidrocefalie, surditate, epilepsie etc.).

Care copii sunt predispusi sa dezvolte o boala pneumococica?
In primii 2 ani de viata, copiii au cea mai mare susceptibilitate sa dezvolte o boala pneumococica. Imbolnavirile apar deoarece, dupa nastere, nivelul anticorpilor materni scade, iar capacitatea celor mici sa poata dezvolta un raspuns imun protector este redusa.

Daca un copil mai mic de 2 ani face o boala pneumococica, el nu va fi capabil sa dezvolte un raspuns imun eficient in urma imbolnavirii, iar riscul de a contracta o noua infectie pneumococica este foarte mare.

Copiii care sufera de boli cronice (malformatii congenitale de cord, boli de sange, deficite imune congenitale sau dobandite, boli cronice cardiace si respiratorii etc.) au mari sanse sa dezvolte o boala pneumococica invaziva.

Cum se trateaza infectia pneumococica?
Bolile produse de pneumococ se trateaza cu antibiotice. In ciuda tratamentului antibiotic administrat precoce si adecvat, pot sa apara complicatii, care pun in pericol viata micutilor pacienti.

Utilizarea abuziva de antibiotice (chiar si in cazul infectiilor produse de virusuri) a determinat aparitia rezistentei pneumococului fata de acestea (peniciline, cefalosporine, macrolide etc.).

Reducerea morbiditatii si mortalitatii infantile produse de infectiile pneumococice, ca si reducerea rezistentei la antibiotice se poate realiza prin introducerea vaccinarii pneumococice pe scara larga.

In prezent se apreciaza ca preventia infectiei pneumococice prin vaccinare reprezinta cea mai eficienta „terapie”. Exista mai multe tipuri de vaccin: vaccin pneumococic polizaharidic conjugat (recomandat la sugari si copii) si vaccin polizaharidic pur (recomandat in special la adultii de peste 65 ani).

Vaccinare – Vaccinul pneumococic conjugat este recomandat la sugari si copiii mici (6 saptamani-60 luni), numarul de doze vaccinale variind in functie de varsta. La sugari, schema cuprinde 4 doze (2, 4 si 6 luni, urmate de un rapel in intervalul 11-15 luni).

La copiii cu varste intre 12 si 24 de luni se recomanda 2 doze vaccinale spatiate de un interval de minimum o luna, iar la cei cu varste cuprinse intre 2 ani si 5 ani se recomanda o doza. De precizat ca vaccinul nu determina boala pneumococica, fiind vorba de un vaccin inactivat.

Cat de frecventa este boala pneumococica?
Bolile determinate de pneumococ reprezinta o problema majora de sanatate publica in lume. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) estimeaza anual aproximativ 1 milion de decese prin boala pneumococica la copiii sub 5 ani (majoritatea in tarile in curs de dezvoltare si la varstele extreme – la copii in special sub varsta de 2 ani).

In primii 3 ani de viata, aproximativ 83% dintre copii prezinta cel putin un episod de otita medie acuta, cele mai frecvente fiind produse de pneumococ.

Text: Prof. Dr. Doina-Anca Plesca, Clinica de Pediatrie si Neurologie Pediatrica Spitalul Clinic de Copii Victor Gomoiu;
Foto: Dreamstime.

Recomandari
Redactia.ro
RTV
ziareonline.ro
Proiecte speciale
Unica.ro
Huff
Faxnews
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Sanatate