Agresivitatea la gradi

Nici nu am inscris bine copilul la gradinita, si educatoarea ne intampina cu o fata sincer ingrijorata – doamna, copilul dumneavoastra este extrem de agresiv: bate copiii, ii musca, ii zgarie, vorbeste foarte urat etc.

Mama se uita nedumerita la micul Goe, si in mintea ei de parinte care isi iubeste odorul incep sa se deruleze rapid explicatii, scuze care ar putea sa justifice comportamentul copilului. Si nu stie ce sa zica…

Reflexul ar fi – „de ce ai facut asa, mama? Este adevarat, ai batut copiii?”. Mare greseala, deoarece copilul nu stie ce sa raspunda la intrebarea „de ce ai facut…?”.

Ce sa zica? Asa mi-a venit? Pentru ca, acesta este adevarul, a fost un gest impulsiv, necontrolat. Nimeni nu ar crede ca el a intentionat sa fie agresiv, ca si-a calculat faptele.

A doua propozitie e si mai periculoasa: „e adevarat ca ai facut…?” – altfel spus, pun sub semnul intrebarii ce a spus educatoarea. Si mai grav ar fi ca mama, in prezenta copilului, sa inceapa sa intrebe educatoarea ce i-au facut micutului ei ceilalti copii, adica sa induca ideea ca ar fi acceptabila violenta ca raspuns la violenta, la provocare.

Asta ar insemna ca pustiul poate face la fel oricand, atata vreme cat va mentiona un pretext. Iar cei mici sunt suficient de destepti sa aduca astfel de explicatii. Pentru un timp, parintele e multumit, concluzioneaza ca educatoarea era nebuna, copilul lui dragut nu facea decat sa reactioneze.

Dar surpriza! Agresivitatea lui se diversifica si se amplifica in timp. Pana cand semnalele din partea celorlalti nu mai sunt doar avertizari, ci se trece direct la actiune – izolarea, respingerea copilului. Si, din nou, stupoare – „dar el nu e agresiv, el doar…”, caci blanda uitare a facut ca primele semnale de pericol sa dispara in neant.
Sa dam filmul inapoi… Ni se reclama ca ingerasul nostru a fost agresiv cu copiii. Ce facem?

In primul rand, nu ar fi trebuit sa asteptam ca altcineva sa ne semnaleze agresivitatea, ar fi trebuit sa o sesizam noi din timp, inainte de a duce copilul la gradi, dar sa presupunem ca „am lipsit din localitate”. Nu discutam cu doamna detalii ale campului de razboi in fata copilului.

Citeste continuarea in revista BABY – octombrie.