Agresivitatea la gradinita

Pedeapsa pentru violenta nu e violenta
Multi dintre adulti considera ca e bine sa lasi copilul sa isi rezolve singur problemele, ceea ce, intr-adevar, este corect, insa numai pentru un copil care a trecut de cei sapte ani de acasa. Interventia in cazul agresivitatii se face cat timp problema (bulgarasul de zapada) este mica, nu vom astepta sa fim somati sa mutam copilul de la gradinita.

Nu vom agresa copilul, dar nici nu ii vom permite sa fie agresiv (vom discuta serios pe aceasta tema inca de la primele manifestari ale violentei – muscaturi, lovituri cu palma, pumnul sau piciorul etc.).
Pedeapsa pentru violenta nu va fi niciodata violenta, chiar daca ea este manifestata prin palmuta la fund sau peste maini, gesturi care par inca destul de acceptabile intre parintii de astazi.

Insa „palmutele” nevinovate si aparent acceptabile arata copilului mic un model de comportament care pune lucrurile la punct, si pe care cu siguranta el il va copia. Sunt extrem de rare cazurile de agresivitate la copil in absenta unui model de comportament agresiv din partea parintilor sau bunicilor acestui copil.

Agresivitatea este un comportament specific mai multor specii pe aceasta planeta, insa oamenii au calitatea de a o controla.

Ce model ofera parintii?
Un copil agresiv este, in primul rand, un copil care nu isi poate controla comportamentul. La un an, nu ne vom astepta ca un copil sa fie capabil sa se controleze, el nici la doi ani nu este inca foarte stapan pe reactiile sale, insa incepe sa si le modeleze prin reactiile celorlalti, prin efectele pe care le produce in mediul social felul in care se poarta cel mic.

Iata de ce reactia parintilor la agresivitatea copilului si propriul lor model comportamental sunt extrem de importante in corectarea acestei probleme. Un parinte agresiv va fi un „profesor” pentru copilul care tinde sa reactioneze violent.

Identificarea si recunoasterea problemei ca atare (adica a admite ca cel mic are o problema) sunt primii pasi, caci, in general, parintii copiilor agresivi nu admit aceasta situatie ca fiind o problema, reactioneaza la „reclamatii” prin negare, cautand vinovati in jurul lor sau al copilului (intotdeauna altcineva e de vina).

A nu parcurge acesti primi pasi si a cauta mereu explicatii – poate ca a fost provocat, doamna nu era atenta etc. – nu fac decat sa incurajeze copilul sa continue.

Text: Cristiana Haica; Foto: Hepta.

 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Psihologie