Atingerea, fundamentală în dezvoltarea copilului

atingereaTu ţi-ai îmbrăţişat copilul astăzi? L-ai luat în braţe şi l-ai mângâiat? Atingerea delicată şi plină de dragoste a pielii copilului îl va ajuta să crească mai bine, mai sănătos, mai inteligent.

Pielea, cel mai mare organ de simţ, primul activ încă din viaţa intra­uterină (deja de la 4 luni de via­ţă intrauterină), este acea interfaţă prin care copilul primeşte primele dovezi de iubire de la părinţii săi.

Încă de când se află în burtică, fătul poate afla cine sunt părinţii săi, cum se raportează ei la el prin însuşi felul în care este atinsă pielea abdomenului mămicii.

Prin mângâierea, atingerea blândă a abdomenului gravidei se obţin mai multe efecte benefice atât pentru mamă, cât şi pentru făt: re­laxarea musculaturii abdominale şi a uterului.

Viitoarea mămică poate învăţa să controleze contrac­ţiile premature, să îşi staăpaâneas­că durerile, fătul se linişteşte, se relaxează şi uneori adoar­me (vizi­bil eco­gra­fic), mama şi tatăl învaţă să rela­ţioneze cu co­pi­lul pe parcursul sarcinii şi se stabileşte deja o relaţie afectivă între făt şi părinţi încă dinainte de venirea copilului pe lume.

O dova­dă vie a faptului că fătul este în­cântat şi dornic de mângâiere ar fi un exerciţiu pe care gravidele (în lună mare) pot să îl facă – să mân­gâie uşor abdomenul într-o anumită zonă, cu mişcări lente şi blânde, şi vor sesiza că fătul „se îndreaptă spre zona respectivă, ca o pisicuţă care vine încet, înco­voindu-se uşor, la mângâiat.

Atingerea este una dintre cele mai simple căi de a comunica cu bebeluşul înainte şi după naştere – şi totodată prima cale de comunicare cu nou-născutul.

 

Bebeluşul învaţă să aibă încredere în părinţi şi dezvoltă o legătură emoţională prin in­ter­mediul atingerii.

Căldura şi blânde­ţea atingerii ma­mei pe pie­lea sa este primul lucru care îl li­nişteşte pe copil. De aceea, după naştere (imediat ce iese din burtică), copilul este pus pe pielea caldă a mamei, pentru ca acest contact fizic delicat să se poată produce şi să îi poată aduce nou-născutului alinare după traumatismul naşte­rii.

În comparaţie cu bebeluşii care au fost îmbrăcaţi şi lăsaţi singuri în pătut, copiii care s-au aflat cu ma­ma timp de 90 de minute după nasştere plâng cu mult mai puţin, şi atunci nu mai mult de câteva clipe.

Mângâierile mamei, atingerea de­licată a pielii bebelu­şului încă de la 1,5 – 2 ore după naştere contri­buie la adaptarea mai uşoară a nou-născutului la mediul extern, la prelungirea perioadei alăptării, la îmbunătăţirea relaţiei cu copilul pe termen lung, precum şi la refacerea mai rapidă după naştere.

După ce se naşte, trec câteva zile până când bebe poate vedea cu claritate, iar simţul gustului încă nu este pe deplin dezvoltat. Aşa că numai prin atingere putem să îi transmitem căldură, dragoste, si­guranţă/protecţie. Copilul simte aceste lucruri.

 

Atingerea blândă a mamei este cea mai bună modalitate de a li­nişti un copil agitat. Ea nu este doar un furnizor de căldură şi dragoste, studiile arată că, atunci când o mamă îşi îmbrăţişează bebeluşul, în corpul acestuia se secretă hormoni de creştere, iar digestia este mult mai eficientă.

Simţul tactil ajută şi la dezvoltarea celorlalte simţuri, dar contribuie şi la dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea limbajului.

Spre exemplu, atunci când o mamă vorbeşte drăgăs­tos şi atinge delicat pielea copi­lu­lui, bebeluşul învaţă cum să asocieze aceste cuvinte tandre cu senzaţia de confort dată de atingere, deşi nu este capabil încă să înţe­leagă cuvintele.

Tot prin intermediul atingerii pielii copilului ne dăm seama de starea lui de sănătate – nu ne referim aici doar la schim­barea culorii sau texturii, care ne comunică despre un disconfort fizic, ci şi la faptul că, într-un fel ce nu poate fi neapărat explicat, o mamă îşi dă seama numai mângâindu-şi copi­lul că ceva nu este în regulă cu el.

De altfel, îngrijirea pielii bebe­luşului este şi mai importantă comparativ cu atenţia pe care o acordăm pielii unui copil mare, adolescent sau adult.

 

Copiii care beneficiază de atingerea tandră a părinţilor sunt mai vioi, au un somn mai liniştit, iau mai bine în greutate, au imunitate mai mare şi un IQ mai ridicat.

Pielea bebeluşului este foarte fra­gilă, sensibilă, de aceea atingerea trebuie să fie cât mai fină, delicată şi tandră posibil.

Toate produsele (creme, scu­tece, hăinuţe) care intră în contact cu pielea copilului trebuie să fie de cea mai bună calitate şi cât mai protectoare pentru aceasta. A se simţi confortabil este un lucru important pentru experienţele timpurii ale bebeluşului.

Prin simţul tactil, copilul poate face diferenţa între o jucărie moale, asprimea covorului, răcea­la gresiei etc. Şi de aceea, bebeluşii dezvoltă un ataşa­ment special pentru o pătu­rică, pernuţă sau jucărie moale.

 

Ce demonstreaza studiile
În cadrul unor studii psihologice şi sociale, cercetătorii au descoperit că, privaţi de atingere delicată când sunt bebeluşi, copiii ajung la vârsta adolescenţei sau cea de adult să manifeste tendinţe spre violenţă fizică, tulburări de somn, pot suferi de depri­ma­rea sistemului imunitar cu vulnerabilitate crescută la boli, şi chiar pot avea tulburări de creştere.

Dacă un copil este privat de atingerea delicată a părinţilor săi, acesta nu reuşeşte să înveţe să dezvolte acea latură a sinelui care se caracteri­zează prin exprimarea afecţiunii, empatie, grijă şi compasiune faţă de semeni, pare să nu îi pese de cei din jur şi nici de propriul lui trup.

 

Daca refuză atingerile
Felul în care interpretăm atin­gerile este învăţat în copilărie.
De aceea, este foarte impor­tant să nu interacţionăm cu bebeluşul atunci când suntem supăraţi, nervoşi.
Copiii iniţiază prilej pentru atingeri tandre.

Dacă un copil refuză sau evită atingerile este un semnal de alarmă pentru dezvoltarea lui neuropsihică – înseamnă că există probleme neurologice, psihiatrice sau istoric de abuz…

 

 

Foto: shutterstock.com

Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Bebelusul