Autismul – un univers descifrabil

Pentru fiecare dintre acestea au fost stabilite criterii de diagnostic, dar evaluarea unui copil este extrem de dificila, astfel incat este nevoie de un specialist cu multa experienta in domeniu.

Nu in toate cazurile este vorba de autism, poate fi o afectiune inrudita. In majoritatea situatiilor, diagnosticul unui copil este stabilit in jurul varstei de un an si jumatate si pana la patru ani. Nivelul socio-economic al familiei nu influenteaza incidenta.

In ciuda studiilor, la fel ca in multe alte situatii, cauza acestei afectiuni neurologice a ramas, pana in prezent, necunoscuta. Ipotezele de lucru au vizat anomaliile genetice, afectarea fetala prin complicatii obstetricale, expunerea la substante toxice, infectii in viata intrauterina sau imediat dupa nastere. Infectia rubeolica a gravidei este asociata cu riscul crescut al copilului pentru autism.

Un mare castig al cercetarilor a fost excluderea din lista cauzelor posibile a comportamentului parintilor fata de copil. In urma cu cativa ani se considera ca lipsa afectiunii (comportamentul psiho-emotional al familiei) determina, in mare masura, prezenta autismului la copil, dar astazi a devenit evident ca aceasta ipoteza nu este valabila.

O supozitie care a starnit controverse in lumea medicala a fost si aceea conform careia incidenta autismului la copiii vaccinati impotriva rubeolei, oreionului si rujeolei era mai mare. Cercetarile recente nu sustin aceasta presupunere, asa incat recomandarile pentru vaccinare au ramas valabile.

Ce este autismul?

Aceasta afectiune este caracterizata de o puternica incapacitate de a comunica sau de a interactiona cu ceilalti si de manifestarea atipica si limitata a interesului social. De cele mai multe ori se constata si retard mental moderat, cu un coeficient de inteligenta (IQ) intre 35–50.

In situatiile in care acest coeficient este foarte redus (20), evaluarea copilului devine extrem de dificila pentru stabilirea diagnosticului. Comportamentul copiilor care sufera de autism poate sa difere foarte mult. Deosebirile intre cazuri sunt date de gradul de severitate si de spectrul afectarii comportamentale.

Diagnosticarea autismului

Criteriile clinice utilizate de specialisti pentru a diagnostica autismul acopera trei arii comportamentale:

Modificarile calitative ale interactiunii sociale:

• relationarea non-verbala cu cei din jur este profund afectata: expresia fetei, postura, contactul vizual si alte gesturi specifice interactiunilor sociale;
• esecul stabilirii unei relatii directe cu ceilalti, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a copilului;
• lipsa dorintei de a impartasi cu ceilalti propriile achizitii, evenimente, bucurii sau subiecte de interes;
• absenta reactiei de reciprocitate sociala sau emotionala.

Afectarea calitativa a comunicarii:

• retardul sau absenta totala a comunicarii verbale, fara a compensa prin mimica sau gesturi;
• chiar daca utilizeaza limbajul, copilul va avea o marcata inabilitate in a initia si sustine o conversatie;
• folosirea stereotipa si repetitiva a anumitor cuvinte;
• lipsa capacitatii de a participa la jocuri in care trebuie sa pretinda ca este un anumit personaj, sa joace un rol (ex. joaca de-a doctorul).

Prezenta unui tipar restrictiv si repetitiv in comportament, zone de interes sau activitati:

• preocuparea pentru una sau mai multe tinte de interes cu o intensitate anormala;
• practicarea unor ritualuri sau activitati de rutina intr-o maniera inflexibila;
• activitatea motorie stereotipa si repetitiva (ex. batai din palme, miscari ale degetelor sau miscari complexe ale intregului corp);
• preocuparea persistenta pentru anumite parti ale obiectelor, utilizarea non-functionala a acestora.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3