Avortul spontan recurent – factori de risc și tratament

Un singur avort spontan este foarte neplacut, dar va fi devastator daca se intampla si la urmatoarea sarcina. Fiecare sarcina pierduta va creste riscul unui nou avort spontan. Avortul spontan reprezinta pierderea spontana a unei sarcini inainte de saptamina 26 de sarcina.

Avortul spontan recurent este definit ca fiind pierderea a trei sau mai multe sarcini consecutive, si afecteaza 1% dintre cupluri. In situatia in care ai avut doua sau trei avorturi spontane consecutive, este imperios necesar sa incerci sa descoperi cauzele. Putem vorbi de un avort spontan precoce – pana in saptamâna 14 de sarcina –  sau de un avort spontan tardiv – dupa saptamina 14 de sarcina.

Factorii de risc pentru avortul spontan

• Varsta mamei peste 35 ani si a partenerului peste 40 ani

•  Greutate corporala crescuta

•  Fumatul, consumul de tutun si/sau droguri

Cauzele medicale cele mai frecvente ale aparitiei avortului spontan recurent sunt:

• Anomaliile cromozomiale ale embrionului (60 % din cazuri), acestea nefiind determinate de o anumita boala a mamei, iar avortul spontan apare in primul trimesctru al sarcinii. Sunt mai frecvente la femeile cu varsta mai avansata.

• Tulburari genetice de tipul translocatiei (daca unul dintre parteneri are aceasta translocatie, aceasta va fi transmisa embrionului, care va avea prea mult sau prea putin material genetic, acest lucru conducand frecvent la avort spontan)

• Afectiuni specifice uterine de tipul anomaliilor structurale (uter septat, polipi uterini sau fibromul uterin)

• Afectiuni autoimmune – sindrom antifosfolipidic

• Sindromul ovarelor polichistice

• Tulburari endocrine (tulburari tiroidiene, diabet zaharat)

In literatura de specialitate se mentioneaza ca in 50-70% dintre cazurile de femei care au prezentat avort spontan recurent nu s-a putut identifica o cauza specifica a acestei probleme.

Un prim pas catre descoperirea cauzelor este examenul ginecologic, dublat de analize de sange care sa depisteze eventualele probleme ale sistemului imunitar și de masurarea nivelului de hormoni. Testele imagistice de tipul ecografiei abdominale, histerosalpingografia, ecografia vaginala pot detecta eventualele anomalii anatomice uterine. Suplimentar, daca se suspicioneaza cauze genetice/anomalii cromozomiale, se impune determinarea cariotipului din materialul embrionar (se recomanda la infertile sau la cele care au suferit peste 3 avorturi spontane).

Ce faci după depistarea cauzei

Tratamentul problemelor uterine este frecvent chirugical sau prin histeroscopie.

In cazul sindromului antifosfolipidic, tratamentul cu heparina si doze mici de aspirina va creste rata de success privind mentinerea sarcinii.

Daca am depistat existenta unei anomalii cromozomiale, consilierea genetica si fertilizarea in vitro reprezinta solutia cea mai buna. Prin aceasta procedura exista posibilitatea testarii genetice inainte de implantare, cu selectarea embrionilor sanatosi, neafectati de translocatia cromozomiala.

Pentru cele 65% din cazurile in care nu se depisteaza nicio cauza certa de declansare a avorturilor spontane recurente exista o sansa ridicata de success pentru urmatoarea sarcina, in conditiile in care se prezinta la medical specialist pentru investigatii complete si suport psihologic.

Text Dr. Ruxandra Dumitrescu, Clinica Fertilia (www.fertilia.ro)