Bebelusul cu nevoi speciale

Nasterea unui bebelus aduce cu sine aparitia unei noi lumi pline de surprize. Unele nu sunt dintre cele placute.

Daca, dintr-o nefericita intamplare, ai afla la nastere ca bebelusul tau are o dizabilitate, te-ai simti distrusa. Poate nu iti va veni sa crezi, dar trebuie sa te aduni, ca sa faci ceea ce e mai bine pentru copilul tau.

A avut o sarcina usoara, mai usoara decat la primul copil. S-a dus linistita la maternitate, la termen, si-a aranjat toate lucrusoarele pentru copilul ce urma sa se nasca (carucior, patut, tot), nu ca la primul – cand nu luase nimic, din superstitie, si pe urma nu mai stia ce sa faca mai intai…

A intrat in travaliu, si in cateva ore gata, bebe a iesit in lume. Dar cand a iesit, o mare tacere s-a lasat in sala de nasteri. Din agitatia si vorbaria de pana atunci, toti se miscau cu incetinitorul si susoteau intre ei, ducand copilul in partea opusa a salii. Bineinteles ca a inceput sa planga si a tipat: „Ce se intampla cu copilul?“.

O asistenta a venit in cele din urma la ea si i-a spus: „Mamico, puiutul tau nu arata tocmai bine, dar o sa facem ceea ce trebuie si totul va fi bine, ai sa vezi, linisteste-te“.

Cred ca au fost ultimele clipe de „liniste“ din viata ei… In timpul sarcinii, pe perioada celor noua luni, toate mamicile viseaza sa aiba un copil normal, sanatos si frumos. Din pacate insa, la una din 28 de nasteri, parintii isi dau seama ca dorintele lor nu s-au implinit.

Ei au intrat in „clubul“ parintilor care au copii cu dizabilitati. Indiferent daca dizabilitatea este un handicap fizic, o deficienta de dezvoltare, o boala cronica, niciun parinte nu este cu adevarat pregatit pentru a face fata unei asemenea situatii. Nici faptic, si nici afectiv.

Cum sa te gandesti ca bebelusul tau poate avea ceva?! Daca esti mamica sau taticul unui bebelus cu nevoi speciale, accepta faptul ca vei trece prin tot felul de stari emotionale o lunga perioada. Uneori, sentimentele tale pot fi contradictorii.

De exemplu, vei resimti in acelasi timp durere pentru pierderea unui copil la care visai si care, din pacate, nu este asa cum iti imaginai, dar si dragostea si caldura pe care ti-o aduce prezenta bebelusului de langa tine.

Poate ca te vei pomeni strigand tare sau doar in gand, printre lacrimi, cu privirea spre cer: „De ce tocmai mie mi se intampla asta?“. Nu vei primi un raspuns. Este normal sa fii coplesita, sa simti ca te depasesc toate treburile si deciziile pe care va trebui sa le iei de acum.

Este normal sa iti doresti ca lumea sa se opreasca putin in loc, ca tu sa iti poti trage sufletul si sa poti sta sa te gandesti in liniste la ce ai de facut de acum incolo. Este normal sa fii furioasa. Este normal sa fii trista. Daca simti ca te-ai urcat, fara sa vrei, intr-un carusel al emotiilor, este purul adevar. Nu esti bolnava, nu esti nici anormala. Esti doar coplesita.

In fiecare an se nasc peste 100.000 copii cu dizabilitati depistabile inca de la nastere.

Fiecare sufera in felul lui
Nu trebuie sa ne spuna cineva cum sa simtim, cat de mult sa suferim, cand sa fim fericiti si cand sa fim tristi. Parintii copiilor cu nevoi speciale stiu asta.

Durerea si suferinta vin si pleaca pe neanuntate, chiar si atunci cand ai momente de bucurie ca esti parintele copilului tau sau cand esti plin de speranta. E bine sa stii asta de acum, ca sa nu crezi ca e ceva in neregula cu tine daca simti tristete, durere in suflet chiar si atunci cand esti fericit. Nu-i lasa pe ceilalti sa iti spuna ce ar trebui sa simti in situatia ta.

Unii pot trece de soc, dezamagire, disperare vorbind cu cei apropiati (prieteni sau familie), altii se simt confortabil cerandu-i ajutor doar lui Dumnezeu. Este bine oricum. Instinctul te va invata cum sa treci mai bine peste starile coplesitoare.

Cum sa treci cu bine prin aceasta experienta
1. Multa dragoste. Indiferent de dizabilitatea cu care aveti de-a face, cel mai important lucru este sa iti iubesti copilul. El trebuie sa simta mangaierile, vorbele si privirile pline de dragoste ale parintilor sai. Copleseste-l cu dragostea ta.

2. Afla totul. Cauta sa afli tot ce se poate despre ceea ce este mai bine pentru copilul tau, in situatia lui. Solicita ajutorul – de la specialisti sau de la grupuri de sprijin (foarte multe acum) – formate din familii care au aceeasi problema cu a voastra.

3. Sufera, dar nu te pierde in suferinta. Vor fi momente cand vei privi la copiii celor din jur si te va durea ca visele tale s-au naruit. Este normal sa te copleseasca suferinta pentru asemenea pierderi, dar este la fel de normal sa construiesti alte visuri si sa faci tot posibilul sa le implinesti.

4. Priveste si binele, nu doar raul. Parintii copiilor cu nevoi speciale stiu ca de multe ori cele mai mari dezamagiri pot deveni si mari binecuvantari. Fa tot ce poti ca sa iti vezi copilul ca pe un simplu copil si bucura-te de miracolul de a-l avea in viata, alaturi de tine, in fiecare zi.

Ce faci cand ai aflat
– Deleaga responsabilitatea comunicarii vestii. Tu inca nu ti-ai revenit dupa veste si toata lumea te suna, ca sa te felicite pentru bucuria de a fi nascut un copil. Pune o ruda sau prieten sa raspunda la telefon pentru a le spune celorlalti situatia bebelusului tau.

– Ai grija de tine si de bebelus. Oricat de grava este situatia, copilul are nevoie de toata dragostea si atentia ta: iubeste-l, mangaie-l, sarbatoreste-i venirea pe lume. Ai fost binecuvantata cu un copil special din mai multe puncte de vedere.

– Pregateste-i fratii si surorile. Daca ai si alti copii, explica-le cat mai curand situatia bebelusului. Copiii cred uneori ca sunt vinovati de problemele bebelusului; explica-le ca nu e vina lor.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.

URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Ingrijire