Bunicii ca educatori

Studiile moderne ale psiho-sociologilor cat si cele de antropologie efectuate in ultimii opt ani au scos in evidenta faptul ca majoritatea bunicilor inlocuiesc cu succes calitatea de educator a parintilor, existand insa si unele dezavantaje, datorate mai ales unor probleme de adaptare ale persoanelor mai in varsta, la modelele sociale ale mileniului III.

Bunicii ca protectori
Toti adultii sau cei care au depasit varsta adulta care au norocul de a avea nepoti sufera de obicei o schimbare de fond in planul psiho-afectiv si chiar instinctual.

Astfel, cercetatorii psihologi danezi au descoperit anul trecut ca autoperceptia conditiei de a fi bunic declanseaza comportamentul parental al acestora, ca si cum ar fi devenit iarasi parinti.

Ce este si mai interesant este ca la adultii deveniti bunici dupa varsta de 55 de ani, acest instinct parental le dezvolta de trei ori mai intens comportamentul protector.

Astfel, peste 85% dintre adultii de peste 55 ani deveniti bunici sunt mult mai vigilenti cu copiii decat erau atunci cand erau ei parinti.

Acest lucru nu se datoreaza in primul rand experientei sau intelepciunii, asa cum se credea, ci mai ales unei declansari neuro-hormonale a unui instinct protectiv.

Se poate spune, astfel, ca un copil dat in grija unui bunic atasat de acel nepot este de trei ori mai putin expus unor riscuri care l-ar putea accidenta sau imbolnavi. Din nefericire, exista si cazuri rare in care bunicii au vigilenta crescuta doar pentru perioade scurte, aspect care poate deveni foarte periculos.

Acestia sunt de obicei acei bunici care prin natura lor au fost foarte emotivi sau neglijenti si in tinerete. Dimpotriva, cei care sunt exagerat de protectivi cu nepoteii lor pot induce stari de nevroza copilului, permanent atentionat sa nu faca ceva rau.

Bunicii si bunicutele exagerat de atente, vigilente si cicalitoare ii obliga insa de multe ori pe copii sa faca exact pe dos, in semn (inconstient sau constient) de protest.

Puterea exemplului
Bunicii din vremurile trecute erau foarte iubiti de catre nepotei mai ales pentru felul in care spuneau basme, povesti si intamplari din viata. In realitate, toti cei care ating varsta „de bunic cunosc o multime de intamplari reale care pot servi ca exemple de viata.

Mai mult decat atat, psiho-lingvistii au descoperit ca un adult devenit bunic sufera o anume transformare biopsihologica a zonelor din creier implicate in limbaj. Aceasta transformare pozitiva a asa-zisilor centri ai vorbirii e cu atat mai evidenta, cu cat varsta bunicului inainteaza mai mult de la 55 de ani catre 80.

Antropologia moderna explica aceasta prin necesitatea transmiterii culturale a informatiilor, in descendenta, de la bunici la nepoti. Studiile au aratat astfel ca perceptia „starii de bunic creste considerabil flexibilitatea folosirii exemplelor, cat si a folosirii cuvintelor in povestiri.

Aceasta explica si faptul ca multi scriitori au devenit mai prolifici dupa ce au devenit bunici, scriind cele mai bune opere catre sfarsitul vietii. O folosire flexibila a exemplelor in educatie este extrem de importanta in educatia oricarui copil.

Bineinteles ca exista, dar ceva mai rar, si cazuri in care exemplele folosite pot fi gresit intelese de copii, sau chiar povestirile in sine contin informatii periculoase pentru micuti. Din acest motiv, parintii trebuie sa stie foarte bine ce fel de povesti si exemple aude copilul, nu numai de la bunici, ci de la oricine cu care intra in contact.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din Relatii