Cabral, despre cel mai lung minut din viața lui: „Tati, am avut un accident!“

Pe site-ul său, cabral.ro, simpaticul prezentator le povestește cititorilor săi fel de fel de întâmplări din viaţa lui sau a celor apropiaţi. De data aceasta, Cabral le-a împărtăşit celor care îl citesc „cel mai lung minut din viaţa lui. Iată despre ce este vorba:

„A mea copilă este, la fel ca orice copil, entuziastă atunci când vine vorba de plecat de-acasă. Mă refer la excursii și tabere, evident. Așa că atunci când s-a pus problema de o nouă plecare în tabără… n-a avut nimeni vreo șansă în a o refuza.

A plecat în week-end, cu colegii ei, cu autocarul, în tabără.

La ceva timp după plecare sună telefonul…

– Alo, tati, am avut accident!

Voci ridicate de copii în fundal, auzeam frânturi din ce spuneau… „Am avut accident! se auzea distinct și separat de restul sunetelor ce ieșeau prin difuzor, ca și cum un filtru al nenorocirii separa orice zgomot de fond și lăsa să răzbată cele mai mari frici pe care le poate avea un părinte…

– Unde ești?

Punând întrebarea deja săream în haine și-agățam în fugă cheile de la mașină și portofelul…

– Nu știu, de unde să știu unde sunt?

Mi s-a făcut un gol în stomac. Unul mare. Unul atât de mare că părea să înghită totul, inclusiv pe mine.

– Te-ai lovit, v-ați lovit?

– Ce zici? Un om a încercat să ne depășească și a intrat în autocarul nostru…

– NU asta mă interesează, întreb dacă aveți răniți, dacă s-a lovit cineva, tu ești în regulă?

– Tati, nu te aud!

Ei bine, până aici am simțit cum mi se usucă gura, cum se creponează pielea pe mine, cum îmi albesc firele de păr din cap. Porneam motorul la mașină și încercam să-mi dau seama dacă în vocea ei e și durere sau doar sperietură, mă gândeam cât de departe or fi, în cât timp reușesc să ajung la ei…

– Dar eu n-am nimic. 

Stop. Respiră. Gata, respiră.

– N-a pățit nimeni nimic?

– Unul dintre colegii mei s-a lovit puțin, dar suntem în regulă cu toții.

– Da știu că m-ai speriat…

– Întotdeauna ai fost tu, așa, mai fricos…

Da, cred că are dreptate. Doar că n-am fost întotdeauna așa. Fricos am devenit de când s-a născut ea. La fel ca noi toți, părinții… de când se nasc piticii ne transformăm din copii în niște fricoși grijulii și sâcâitori, care-și pierd tot farmecul.

Grijulii ăștia plictisitori se numesc părinți.

Sursa: www.cabral.ro

Foto: libertatea.ro, perfecte.ro