Câinele și cățelul, de Grigore Alexandrescu. Fabula și morala ei

Câinele și cățelul, de Grigore Alexandrescu este una dintre cele mai cunoscute fabule, o poezie pentru copii plină de învățături. Citește poezia Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu.

În fabula Câinele şi căţelul, Grigore Alexandrescu satirizează pe acei oameni care propovăduiesc egalitatea şi democraţia, dar ei înșiși nu le practică.

Câinele și cățelul, de Grigore Alexandrescu

„Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,

Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,

Care cred despre sine că preţuiesc ceva!

De se trag din neam mare,

Asta e o-ntâmplare:

Şi eu poate sânt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.

Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate

Este egalitate.

Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,

Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.

Cât pentru mine unul, fieştecine ştie

C-o am de bucurie

Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,

Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.'

Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare

Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.

Căţelu Samurache, ce şedea la o parte

Ca simplu privitor,

Auzind vorba lor,

Şi că nu au mândrie, nici capriţii deşarte,

S-apropie îndată

Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:

„Gândirea voastră – zise – îmi pare minunată.

Şi simtimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.'

– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson, plin de mânie.

Noi, fraţii tăi, potaie!

O să-ţi dăm o bătaie

Care s-o pomeneşti.

Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,

Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?'

– „Dar ziceaţi…' – Şi ce-ţi pasă ţie? Te-ntreb eu ce ziceam?

Adevărat vorbeam,

Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.'

Acestea între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

Morala fabulei Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu

Fabula Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu începe cu un dulău pe nume Samson, stând de vorbă cu „un bou oarecare' și îşi exprimă opiniile despre egalitate arătându-şi revolta împotriva celor ce se simt superiori pentru că se trag din neam nobil, precum leii și urșii. El spune că asta e „o întâmplare' care nu le măreşte valoarea şi meritele. Mai mult, el afirmă că este încântat când „toată lighioana măcar şi cea mai proastă / Câine sadea îmi zice, iar nu Domnia voastră'.

În acest timp, căţelul Samurache, luând în serios cele auzite, intervine în discuţie şi, apreciind ca „minunată' gândirea lui Samson, li se adresează cu formula „fraţii mei'. La intervenţia prietenoasă a căţelului, care se dovedeşte prea lesne încrezător în spusele dulăului, Samson îşi schimbă brusc tonul şi-i dă o replică violentă: „«Noi, fraţii tăi, potaie! / O să-ţi dăm o bătaie / Care s-o pomeneşti»'. Samurache este derutat de ceea ce aude, iar dulăul îşi întăreşte spusele: „«Adevărat, vorbeam că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei, / Că voi egalitate, dar nu pentru căţei»'. Ultimele versuri, „Acestea între noi adesea o vedem. / Şi numai cu cei mari egalitate vrem', constituie morala fabulei, în care autorul îşi exprimă, pe scurt, atitudinea faţă de cei care vorbesc despre egalitate, dar nu o practică cu adevărat.

Te-ar putea interesa și: 

Gândăcelul de Elena Farago – Poezii pentru copii

Greierele și furnica. Frumoasa fabulă de Jean de La Fontaine și învățăturile din ea

Iarna pe uliță, de George Coșbuc. Poezii pentru copii

 

Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din Familie