Când partenerul evită căsătoria

Timpul trece cu el si ea împreună. Pentru că totul pare într-o armonie perfectă și orice distanță dintre ei este prea mare, decid să împartă stilul de viata mutându-se într-un cuib comun al iubirii. Anii trec și totul  pare într-o armonie perfectă. Până la acel moment cand unul din ei vrea mai mult, iar celălalt pare că evită căsătoria. Ce se întâmplă?

In lumea materiala, nimic nu e vesnic, exista o perioada de injumatatire a substantelor din care este compus universul. Asa se intampla si in chimia dintre oameni.

Candva imensa,  incepe perioada de diminuare dupa ani de relatie. Sentimentele se ineaca in rutina care submineaza dorinta a cel putin unuia din parteneri de face pasul cel mai important: casatoria.

De regula, ea isi doreste o postura legala, un camin, numele lui si un copil. Bineinteles ca exista si situatii cand domnii vor sa posede intru totul femeia iubita, sa aiba copii cu ea, insa aceasta are alte planuri.

 

De ce evită, de fapt, căsătoria?

Speranta ca o sa apara ceva mai bun. Suna ciudat in conditiile in care exista o aparenta iubire reciproca, dar sa ne reamintim ca dupa un timp ii scade intensitatea si exista posibilitatea sa reapara dorinta unui nou inceput, inflacarat, asa cum a fost candva. De cele mai multe ori, timpul nu prea actioneaza in favoarea noastra si obisnuinta ne ajuta sa palim in ochii partenerului, care treptat va privi mai mult in jur.

Partenerul are alte obiective prioritare. Lista dorintelor personale nu prevede din pacate pasul spre altar. Desi iubirea exista, uneori trece si „prin stomac' si are nevoie de un culcus comod. Dorinta de a castiga mai bine, de a avea un trai decent, o locuinta care sa asigure independenta, poate fi o explicatie plauzibila cand se vrea a-i oferi celuilalt o situatie materiala pe masura sentimentelor. Problema e cand dezideratele au un deadline casatoriaatat de lung, incat partenerul oboseste sa mai astepte.

Actul casniciei uneori sufoca. Gustul dulce al libertatii da o savoare aparte relatiei. Nu sunt putine cazurile in care dupa ani de convietuire impreuna, totul s-a naruit imediat dupa semnarea actului respectiv.

Parintii intervin agresiv. Dorinta manifestata inconstient pentru binele copiilor ii impinge pe parinti sa se implice mult prea evident in viata lor personala. Sunt situatii dificile, greu de gestionat, cu sechele sentimentale. Cand parintii devin castigatori, iar copiii perdanti, se creeaza premisele unor consecinte ce vor marca tot restul vietii tuturor participantilor la aceasta experienta.

Diferentele de religie sau cetatenie. Apartenenta la o minoritate nationala sau cetatenii diferite poate submina institutia casatoriei. Desi se spune ca dragostea este doar intre cei doi si invinge orice obstacol, societatea isi pune amprenta asupra casatoriei, impunand apartenenta la un grup social.

Fuga de responsabilitate. Prin definitie,  casatoria inseamna castigarea unor drepturi comune. Dar cum orice lucru isi are reversul lui, starea civila nou dobandita presupune si impartirea obligatiilor, care nu se rezuma doar la cele materiale, ci si la cele gospodaresti sau cotidiene. Vestea buna este ca partenerul poate fi obisnuit de la inceput cu niste reguli de „buna functionare' a cuplului. Vestea mai putin imbucuratoare vine atunci cand se constata ca „invatul' este greu de „dezvatat'. Cultivarea si perpetuarea unor tabieturi inainte de casatorie, in speranta ca se va renunta la ele dupa acest eveniment se poate dovedi un proces impovorator si dificil de gestionat.

 

Vezi  continuarea articolului și cum să citești semnele că el, nu vrea, de fapt, să se căsătorească

 

foto Shutterstock

Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Familie