Când tatăl nu se implică

Unii bărbați știu exact câte scutece pe zi folosește cel mic, ce lapte praf să cumpere, cum să îi ia temperatura și cu ce cântecel adoarme, alții știu că au un copil acasă și… cam atât. Ce se întâmplă cu cel mic atunci când tatăl nu se implică.

Daca in ultimul timp vedem sau auzim despre tati care isi asuma responsabilitati in egala masura cu mama, care fac parte din toate „ritualurile si isi asuma rolul cu mult entuziasm, egaland eforturile mamei, stim de multa vreme si despre tatii absenti.

De la cei care nu vor sa stie de propriul copil (cupluri necasatorite, sarcina accidentala), la divorturi in urma carora nu ofera sprijin material copilului sau neasumarea de responsabilitati in cadrul unei familii, lista este lunga.

Psihoterapeutul Iulia Mardare ne spune ca „implicarea tatalui, respectiv disponibilitatea si accesibilitatea acestuia, se refera atat la prezenta sa fizica, cat si la cea emotionala.

Timpul pe care tatii care isi asuma un rol activ in ingrijirea de zi cu zi a copilului il petrec cu copiii, este excelent pentru dezvoltarea deprinderilor sociale si emotionale ale copiilor.

Se constata, asadar, ca, in timp ce unii tati doresc sa se implice activ in ingrijirea si educatia copiilor lor, alti tati nu se simt confortabil in acest rol. De ce unii tati se implica mai putin in ingrijirea si cresterea copilului lor?

Fac­tori precum zestrea psihologica si familiala a tatalui, atitudinile acestuia cu privire la rolul de tata, motivatia sa de a se implica, precum si cunostintele si abilitatile de ingrijire si crestere a unui copil joaca un rol in determinarea nivelului de implicare a tatalui in relatia cu copiii sai.

Prin urmare, un rol important il are modelul parental invatat de la propriul tata. Poate ca acesta a fost asumat ca firesc, desi nu era unul neaparat demn de urmat, si, in consecinta, va fi reprodus.

In egala masura, este posibil ca lipsurile resimtite in copilarie sa il impinga catre o atitudine de compensare, incercand sa „remedieze ceea ce a simtit ca dureros atunci.

Prin urmare, se nasc doua modele diferite, care pot avea la baza experiente similare. Pe de alta parte, tatii care, la randul lor, au beneficiat de implicarea propriului tata in crestere si educatie, isi asuma mai usor rolul de parinte responsabil.

Varsta paternitatii

Tot Iulia Mardare afirma ca „un alt  fac­tor important, cu implicatii asupra mo­dului in care femeile si barbatii ges­tioneaza rolurile lor materne si pater­ne, este varsta la care acestia devin parinti.

Sarcinile cu care se confrunta adultii, precum construirea identitatii personale, educatia si cariera profesionala, relationeaza cu solicitarile rolurilor de parinti.

Aparitia in familie a unui copil, etapa ce face tranzitia catre parentalitate, poate avea efecte profunde asupra unui barbat care este la inceputul carierei sale, comparativ cu efectele pe care le poate avea un astfel de eveniment asupra unui barbat care are o pozitie profesionala stabila.

„Mihai nu este tocmai cel mai implicat tata. Este acolo cand avem o situatie de criza de genul trebuie ceva cumparat rapid, trebuie sa mergem la doctor, avem nevoie de…

Dar fac eforturi sa il implic si in sarcinile marunte, precum hranirea copilului, mai mult timp petre­cut jucandu-se cu el sau pur si sim­plu sa stea sa-i povesteasca.

Andrei are trei ani, dar este foarte vorbaret si jucaus si il vad cum il cauta pe Mihai si isi doreste sa se apropie de el. Sotul meu a avut un tata foarte autoritar si exigent si stiu ca ii este teama sa nu fie la fel, dar incerc sa il invat ca doar sa nu reproduca un comportament, nu este suficient, ci va trebui sa isi dezvolte propriile abilitati de tata. (Oana, 31 de ani)

Relatii si efectele lor

Neimplicarea tatalui atat la nivelul activ, cat si la cel emotional va lasa in mod evident urme in educatia si formarea copilului. Daca vorbim despre un baietel, tatal este modelul pe care il ia drept exemplu si la care se raporteaza.

Tatal reprezinta un exemplu, iar el va incerca sa imite si sa reproduca felul acestuia de a fi, de la modul in care interactioneaza cu el, copilul, la felul in care relationeaza cu mama.

Iar daca vorbim despre o fetita, ea va invata de la tata despre grija si atentia catre o femeie, despre ce asteptari poate avea de la o figura masculina, despre dragostea neconditionata… daca va primi toate aceste dovezi.

Mai tarziu, toate aceste repere vor face parte din modelele relationale ale viitorilor adulti. De multe ori, carentele in afectiunea si atentia pe care o primesc copiii din partea tatilor sunt compensate de o alta figura masculina din familie, care poate fi reprezentata de un bunic sau un tata vitreg.

„In ultimii 50 de ani,  rolul tatilor si al fi­gu­rilor parentale masculine s-a schim­­bat simtitor. Daca in anii 70-80, implicarea tatilor in cresterea copii­lor se baza deseori pe un model al deficientei, centrat pe analiza familiilor in care tatii nu erau prezenti si pe impactul pe care tatii absenti il aveau asupra dezvoltarii copiilor lor, in ultimii ani, atentia s-a mutat pe impactul pozitiv pe care il au implicarea si sprijinul oferite de tati in ingrijirea de zi cu zi a copiilor.

Pentru a intelege pe deplin natura relatiei tata-copil, e necesar sa recunoastem interdependenta dintre rolurile si functiile tuturor membrilor familiei.

Functionarea unei familii, pe de o parte, sau stresul familiei, care, de­seori, favorizeaza neimplicarea tatalui in relatia cu copilul sau, pe de alta parte, au un impact major asupra performantelor scolare ale copilului, asupra relatiilor lui sociale, asupra comportamentului si emotiilor acestuia, afirma Iulia Mardare.

Gesturile care pot parea marunte au un impact semnificativ asupra copilului. Joaca, citirea de povesti, participarea la ritualul imbracatului, masa impreuna sau implicarea copilului in activitatile adultului reprezinta ceva foarte important, intrucat ii este dedicata intreaga atentie a adultului.

Asadar, chiar daca stresul de zi cu zi, orele prea multe petrecute la munca ori starile proaste ne-ar scuza lipsa energiei, trebuie sa gasim momente si resurse pentru a com­pensa astfel de situatii, intrucat cresterea copilului nu presupune momente de luat pauza.

„Interactiunile de calitate, ce caracterizeaza relatia tata-copil, au un impact pozitiv asupra dezvoltarii cognitive, sociale si morale a copilului.

De exemplu, atunci cand un copil experimenteaza interactiuni pozitive prin joc, citirea unei povesti sau cantarea unui cantec de catre tata, atasamentul dintre el si tata creste.

De calitatea relatiei tata-copil depind si relatiile pe care copilul le are cu prietenii de aceeasi varsta. Competenta sociala poate fi prezisa, intr-o anumita masura, de calitatea exprimarii emotiilor intre tata si copil  in timpul jocului, afirma Iulia Mardare.

Citește continuarea articolului aici

foto Shutterstock; 123rf.com