Mame de băieţi: cât de mult îşi iubesc ”puii”?

 
Rolul excesiv atribuit mamelor în privinţa fericirii sau eşecurilor copiilor se află la originea unei serii de clişee despre riscurile pe care dragostea maternă le poate prezenta pentru fii. De-a lungul anilor, s-a constituit o adevărată listă a slăbiciunilor pe care o asemenea atitudine le putea genera. Femeile de astăzi revendică egalitatea sexelor, iar printre ele se găsesc şi mame de băieţi care doresc, cu siguranţă, ca fiii lor să nu ajungă ca acei „macho pe care ele îi denunţă şi pe care, poate, i-au şi cunoscut. Ele vor ca ei să devină adulţi împliniţi, care să se simtă bine în pielea lor. Să le sugerezi că fiul lor nu va deveni un bărbat în adevăratul sens al cuvântului, şi asta din vina lor, este ceva tulburător pentru ele, iar acest lucru nu face decât să le culpabilizeze. Practica a arătat că dificultăţile pe care le au băieţii în a se maturiza sunt legate mult mai des de absenţa reală sau afectivă a taţilor decât de o dragoste excesivă a mamelor.

• „Eşti o mamă rea! Nici unei mame nu îi place să audă aceste cuvinte din gura fiului ei. Totuşi, această afirmaţie înseamnă că o mamă astfel apostrofată este o mamă bună. Afirmaţia făcută de băiat este dovada evidentă a faptului că el consideră, în general, că este „o mamă drăguţă. Altfel, el nu ar face diferenţa. În acelaşi timp, afirmaţia arată că mama a ştiut să spună „nu uneia dintre cererile copilului sau unui capriciu de moment. O altă variantă a acestui atac filial ar putea fi: „Nu te mai iubesc!. Şi acesta este, de multe ori, semn că voinţa de control a băieţelului asupra mamei sale a eşuat, din fericire.
•  „Mama mea e prea cloşcă Mama-cloşcă are trei ocupaţii principale: să-şi facă griji, să încerce să controleze tot ce i-ar putea scăpa şi să i se adreseze fiului cu diverse diminutive, unul mai afectuos decât celălalt („scumpul meu, „îngeraşul meu, „puişorul meu). Atunci când un băiat se plânge că mama lui este prea „cloşcă, nu s-ar putea spune, cu umor, că atmosfera familială prezintă similitudini cu o curte de păsări în care regula e ca toţi să ciugulească în spaţiul prevăzut şi să se culce când este încă lumină afară? O mamă-cloşcă este necesară pentru un pui care îşi va urma orbeşte mama care îl hrăneşte şi îl apără, dar această etapă trebuie să se încheie de îndată ce puiul a ajuns independent.
• „Îi este teamă că nu o voi mai iubi Unele mame par obsedate de teama de a nu pierde dragostea fiului lor şi sunt gata de orice pentru a le intra în voie. Deseori, ele caută, inconştient, să ofere imaginea unei mame perfecte, fie pentru că au sentimentul că propria lor mamă era aşa, fie pentru a nu repeta ceea ce au resimţit ca pe o insuficienţă majoră la aceasta.
• „Mama mea vrea întotdeauna să ştie ce fac! O mamă ştie întotdeauna ce face copilul ei când e mic. Chiar şi atunci când nu o ţine pe mama de mână, el este inclus în psihismul ei şi mama are o reprezentare psihică precisă a acestuia, un fel de legătură imaginară care o uneşte cu el. Această situaţie se schimbă pe măsură ce copilul creşte, iar mama trebuie să respecte un teritoriu care nu este al ei. Anumite mame nu pot înţelege acest lucru: „Poate să facă ce vrea, dar eu vreau să ştiu unde e…! În această afirmaţie există, pe de o parte, nevoia de a păstra legătura infantilă şi, pe de alta, angoasa de a trebui să înfrunte separarea. În afară de situaţiile în care o mamă este îndreptăţită să se simtă îngrijorată în le­gătu­ră cu băiatul ei care alunecă spre comportamente de mare risc (de tip droguri sau delincvenţă), în necesitatea de a şti mereu unde îi este fiul şi ce face acesta trebuie văzută expresia unei dorinţe de control.