Ce impact psihic are violenţa fizică asupra copilului

Unde dă mama, creşte? Creşte un complex de inferioritate, impresia că totul se rezolvă în viaţă cu violenţă.

Iar la sfârşit apare întrebarea: „Ce contează, dacă rezolvam problema pe moment…?”.

 

 

 

Violenţa este, din păcate, o mare problemă a societăţii noastre, accentuată, adesea, de greutăţile materiale şi de lipsa de educaţie, toate acestea pe fondul unei culturi şi a unor tradiţii adânc înrădăcinate nu doar la noi, ci şi în multe alte părţi de lume.

Copiii care trăiesc într-un mediu unde violenţa în familie a devenit un mod de viaţă riscă să fie traumatizaţi atât din punct de vedere emoţional, cât şi din punct de vedere psihologic. Chiar dacă sunt victime ale violenţei în familie sau doar martori, consecinţele işi pun amprenta atât asupra copilăriei, dar şi asupra vieţii de adult.

Iată ce spune psihologul Cristiana Haica:

„Bătaia, deşi rezolvă problema pe termen scurt, creează probleme pe termen lung. Copiii care sunt bătuţi, chiar şi numai cu o pălmuţă unică la fund, pot deveni mai agresivi, mai retraşi, singuratici, sau vor avea probleme de comportament la şcoală.”

„Există şi voci care spun ca o pălmuţă la fund, aplicată uşor, părintele nefiind furios, ci calm şi dispus a explica copilului ce a greşit, poate fi eficientă, însă se pare că e foarte greu de controlat cât de repede şi cum se transformă ea într-o palmă dată la furie, mai tare, sau cum reu­şeşte această palmă să se transforme în timp în bătaie.”

„Odată ce admiţi că este ok să loveşti copilul părinteşte', este destul de greu să ţii cont de situaţiile particulare în care palma părinteasca se transformă în abuz, deoarece cazurile de abuz fizic asupra copiilor au debutat tot cu o primă palmă.”

„Faptul că sunt printre noi adulţi care le muţumesc părinţilor lor că i-au plesnit atunci când trebuie şi i-au făcut oameni nu înseamnă că lovirea unui copil duce la a-l face om de treabă. Cel mai adesea îl traumatizează.”

„Pentru un copil de doi-trei ani bătaia este chiar inutilă pentru că, mai mult decât orice, creează confuzie în mintea copilului. Din simplul motiv că ei nu sunt încă în stare să facă legătura între cauză şi efect. Din păcate, chiar aceasta este vârsta la care copilul işi cam ia primele palme la funduleţ.”

Posibile reacţii ale copiilor

  • Sentimentele trăite de copil oscilează între furie, frică, umi­linţă. La primele palme primite, reac­ţia copilului este una de şoc, surpriză, însoţită sau nu de durere şi dezamăgire, de credinţa că nu mai este iubit. Pe moment, impresia părintelui este că a dat copilului o lecţie, iar copilul se comportă de parcă chiar şi-a învăţat lecţia.
  • Dacă copilul nu va mai repeta greşeala, nu este pentru că a înţeles ceva, ci pentru faptul că se teme de pedeapsa fizică şi că nu va fi iubit.
  • Surprinzător, mai ales la vârste mici, copilul chiar va repeta gestul care a provocat reacţia agresivă a părintelui, ca să verifice dacă comportamentul acestuia va fi la fel. Îşi asumă acest risc pentru a vedea dacă palma pedepseşte copilul sau doar comportamentul.
  • Nu după mult timp, vei putea observa că micuţul chiar a învăţat o lecţie – dacă dai cu palma, pumnul sau piciorul, te faci ascultat, ai putere. Şi aşa se scrie istoria…

Recomandari
Unica.ro
Mai multe din Copilul tau