Ce (ne) facem cu antibioticele?

O descoperire revolutionara, anti­bioticele au ajuns sa fie prescrise si in cazul afectiunilor usoare, doar pentru a fi „siguri, iar multi medici le administreaza la presiunea parintilor.

Parintii stiu, in mare si macar in teorie, ca germenii care determina aparitia bolilor se impart in doua mari categorii: bacterii si virusuri. Desi acestea provoaca boli cu simptomatologie ase­ma­natoare, ele se multiplica si ras­pandesc boala diferit.

Bacteriile sunt organisme care tra­­iesc de sine statator, sunt prezente peste tot si cele mai multe dintre ele nu dauneaza, ba, mai mult, sunt si de folos (asa cum e cazul lui lactobacillus, care tra­ieste in intestine si ne ajuta la digestie). Acele bacterii dau­na­toare care invadeaza corpul pot fi stopate cu ajutorul antibioticelor – acestea opresc cresterea si reproducerea organismelor „rele.

Virusurile, in schimb, nu au o viata proprie, nu exista de sine statator, sunt particule ce contin material genetic si „traiesc, cresc si se reproduc doar dupa ce au invadat o celula. Unele virusuri pot fi alungate de sistemul imun inainte de a ajunge sa provoace boala, insa altele isi urmeaza cursul si determina imbolnavirea. Asupra lor, antibioticele nu au nicio putere.

Infectiile la nivelul urechii sunt principalul motiv pentru care se prescriu antibiotice copiilor. Insa un studiu publicat in Journal of American Medical Association arata ca 80% dintre copiii suferind de o infectie la nivelul urechii se fac mai bine „de la sine dupa 3 zile, in timp ce folosirea antibioticelor creste procentul vindecarii la doar 92%. Beneficiul folosirii antibioticului in aceste cazuri trebuie evaluat, spun medicii, in raport cu efectele secundare – nu putine. Astfel, in acelasi studiu se arata ca 3 din 10 copii dezvolta o iritatie in urma medicatiei, iar 5 din 10 fac diaree in urma administrarii antibioticului.

Ce (ne) facem cu antibioticele?

Medicii stiu ca abuzul de antibiotice are efecte pe termen lung – distrugerea florei intestinale si aparitia de bacterii (si mai) rezistente. Unele antibiotice sunt considerate vinovate chiar pentru aparitia astmului sau formarea pietrelor la rinichi, coagularea anormala (in cazul cefalosporinelor) sau chiar surzenie (eritromicina a fost implicata in mai multe „acuzatii in acest sens). Totusi, unii medici recomanda antibioticul chiar atunci cand boala este provocata de virus, pentru a preveni o suprainfectare bacteriana, luand in considerare beneficiile in raport cu potentialele efecte secundare.

Important de retinut este ca, pentru a fi eficient, odata prescris, antibioticul trebuie luat in doza completa recomandata de medic si nu trebuie sa renun­tam la el dupa 2-3 zile, chiar daca simptomatologia s-a ameliorat.

Stiai ca…

  • Vechii egipteni, chinezii, indienii din America Cen­trala foloseau mucegaiuri pentru a trata rani infec­tate? In 1885, Victor Babes semnala actiunea inhibanta a substantelor eliberate de microorga­nis­­me si a sugerat ca acestea ar putea fi utilizate pentru distrugerea agentilor patogeni. Cativa ani mai tarziu, germanii Rudolf Emmerich si Oscar Low au fost primii care au fo­losit o medicatie eficienta (piocianaza) impotriva microbilor, iar in 1928, sir Alexander Fleming a demonstrat proprietatile antibacte­riene ale unei culturi de mucegai, insa de-abia in 1940, Fleming, impreuna cu Ernest Boris Chain, Norman George Heatley si Howard Foley au izolat si preparat in stare purificata si concentrata penicilina.
     
  • 60% dintre copiii raciti care se prezentau in cabinetul medicului primeau o reteta pentru antibiotice, dezvaluia un studiu publicat acum mai bine de 10 ani in Statele Unite ale Americii. Intre timp, procentajul a crescut…
     
  • Exista familii intregi de antibiotice – unele sunt eficiente doar in cazul anumitor bacterii, altele sunt administrate in special in cazuri de urgenta, pana la determinarea exacta a bacteriei si a antibiogramei?

Text: Arhiva Edipresse; Foto: Shutterstock;

Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din Sanatate