Ce se ascunde in spatele agresivitatii?

Suprasolicitarea, schimbarile majore in familie, agresiunea altora asupra lui, dificultatile de invatare, programele tv, video cu continut violent – acestea sunt potentialele motive pentru care un copil poate deveni agresiv.

Dragii mei, daca as putea, as scrie in fiecare numar al revistei despre agresivitate, despre comportamentul agresiv al copiilor si adolescentilor. De ce? Ei bine, nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad cat de agresivi sunt copiii de astazi, inca de la varste foarte mici, ma simt ingrozita gandindu-ma in ce lume vom trai cand acesti copii vor deveni adulti.

Chiar ma intreb daca vom mai avea vreo sansa in lumea lor, in care orice conflict se rezolva cu pumni, picioare, injuraturi, amenintari grave, sfidarea autoritatii. Indiferent de varsta. Nu vreau sa creez o viziune apocaliptica, dar ma tem ca ea deja exista. Priviti in gradinite, in scoli si in licee. Oare voi, parintii acestor copii, nu va speriati deloc de ceea ce vedeti si auziti de la copiii vostri? A, dar poate ca nu aveti timp sa vorbiti cu ei, scuzati! Sunteti prea ocupati de viitorul vostru, insa ce se va intampla cu cel ce va crea zilele de maine – copilul?!

Da, stiu, orice copil este agresiv din cand in cand. Se spune chiar ca „piticii pana in trei-patru ani sunt cele mai agresive creaturi de pe planeta – lovesc, musca, trag suturi, imping, trag, arunca cu obiecte –, pentru ca se simt frustrati de faptul ca nu au control asupra mediului si asupra propriilor miscari, nu au puterea si nici abilitatea de a spune clar ceea ce vor. Dar, numai pentru ca acest comportament este normal pentru aceasta varsta, nu inseamna ca trebuie sa il permitem pur si simplu!

Inca de la aceasta varsta trebuie sa ajutam copiii sa invete sa isi gestioneze emotiile intr-un mod productiv si civilizat. Insa noi ce facem? Ne amuzam, raspundem la fel (cu agresivi­tate verbala si/sau fizica), si apoi ne minunam ca avem copii agresivi, care primesc vesnic reclamatii de la gra­di­nita si, mai apoi, de la scoa­la.

Nu mi-am propus sa re­iau tema tulburarii de comportament de tip agresiv, ci sa atrag atentia asupra comportamentului agresiv care inca nu a virat in patologie. Ori de cate ori copilul tau loveste, impinge, strica ceva intentionat, vor­beste urat, raneste pe ceilalti ai grija sa:

• actionezi imediat – spune-i ferm: „fara lovi­turi/muscaturi/ etc. si, in niciun caz, nu-l lovi si tu, nu reactiona in acelasi mod, deoarece nu faci decat sa-i intaresti comportamentul negativ;
• luati o pauza de gandire – pe un scaunel sau in camera lui (nu cu usa inchisa), pentru a-si recastiga controlul si a se gandi ce a facut gresit. Eventual, ii retragi un privilegiu – emisiunea preferata la tv;
• ii spui sa ceara scuze persoanei pe care a afectat-o comportamentul lui; chiar daca la inceput doar va murmura scuzele sau o va face fara chef, cu timpul va intelege ce in­seam­na sa ceri scuze si la ce foloseste acest lucru;
• ii arati alte cai de a se ex­pri­ma – cand se calmeaza, spune-i ca ii intelegi furia, supararea, frustrarea si inva­ta-l cum ar putea sa exprime aceste sentimente. Ai putea sa spui: „Erai foarte furios si l-ai lovit pe Andrei. Dar, gata! De acum, fara lovituri! Data viitoare ii spui lui Andrei: «ma faci furios cand imi iei jucariile, asa ca te rog da-mi jucariile inapoi acum! Poti sa te joci cu ele dupa aceea».;
• ajuta-l sa inteleaga ceea ce simte, sa poata traduce aceste sentimente in cuvinte – intreaba-l cum face, cum simte si cum arata un om furios, unul suparat, unul trist etc., pentru a putea identifica aceste sentimente la el si la ceilalti. Invata-l sa se relaxeze respirand adanc atunci cand simte ca se enerveaza; sau sa isi cante un cantecel in gand cand simte ca devine furios.

La aceasta varsta, copiii invata comportamentul corect abia dupa ce l-au experimentat intai pe cel gresit.

Copiii experimenteaza adoptand diferite comportamente. Daca intr-o zi isi exprima furia folosind cuvintele, a doua zi o pot face batand cu pumnul in masa sau aruncand cu obiec­te. Pentru a-i invata sa se elibereze eficient de sentimentele de furie si nu sa explodeze in moda­litati ce tin de agresivitate:

• nu intinde coarda – foarte multi copii devin frustrati cand intra intr-un mediu nou: la gradinita, in vizita, la cumparaturi, in cabinet, la locul de joaca etc., deoarece se simt speriati, obositi, supra­stimulati. Parintii ce fac? Stau acolo cat au ei chef, nu cat timp copilul este apt pentru a face fata. Ignora semnalele de alar­ma ale pierderii rabdarii copilului, vorbesc cu altii ignorandu-l pe cel mic, in timp ce acesta trage de ei sa le spuna ceva sau chiar sa ii anunte ca a obo­sit, dupa care le sare mus­tarul ca se simt aga­sati de insistenta copilului…
• cand copilul „ataca jucariile sau le „omoara, intreaba-l de ce trebuia sa pateasca asa ceva perso­najele. Spune-i ca, din pacate, agresorul trebuie sa mearga la „inchisoare pentru asta, caci asa e legea – sa stie si el ca exista consecinte pentru un comportament gresit si in lumea imaginara, si in cea reala.
• lauda comportamentul dezirabil cand il observi (ca a avut rabdare), pentru a preveni dorinta copilului de atragere a atentiei adultului printr-un com­por­tament negativ.

Text: Cristiana Haica; Foto: dreamstime.com