Cea mai mare greseala pe care orice parinte o poate face

Rita Templeton, o mamica din Statele Unite, povesteste, cum a comis si ea, cea mai mare greseala pe care orice parinte o poate face si cum acest lucru i se poate intampla oricui.

„Am 4 copii si sunt, o mama responsabila. Poate fac uneori alegeri mediocre in ceea ce priveste copiii mei, precum sa le dau fast-food din cand in cand, sa consider ketchup-ul ca fiind o portie de legume sau ii las cateva minute in plus sa se joace pe tableta.
Insa pe langa aceste mici „indiscrectii”, nimeni – nici macar eu in zilele in care ma pun la indoiala – nu poate spune despre mine ca sunt o mama rea sau neglijenta, si pana acum cativa ani, nici macar nu as fi luat in considerare posibilitatea ca as putea face ceva atat de stupid si neglijent precum sa imi uit copilul in masina. Consideram ca daca esti atat de uituca, nici macar nu ar trebui sa ai voie sa ai copii!

In acea zi de iunie, mama mea abia se mutase la noi in oras pentru a putea fi mai aproape si eram extrem de incantata sa o am atat de aproape zi de zi. Nu venise decat de cateva zile si inca ma simteam ca si cum urma sa fie doar o vizita scurta, insa de data aceasta venise si nu mai pleca.

Pentru a sarbatori faptul ca s-a mutat aproape de noi, am decis sa facem un gratar. Sotul meu se ocupa de gratar, copiii alergau desculti prin iarba si in data ce am simtit mirosul de gratar, m-a lovit o pofta: aveam nevoie si de niste porumb pentru mica noastra petrecere.

L-am anuntat pe sotul meu ca eu si mama vom merge pana la magazin si ne intoarcem repere. Atunci sotul meu m-a rugat sa iau si bebelusul pentru ca ii va fi dificil sa se ocupe de toti cei 4 copii si sa faca si gratarul.

Am pus bebelusul in scoica auto si l-am securizat in masina (bineinteles in pozita corecta cu spatele catre directia de mers) si  am pornit spre magazinul care nu era departe. Pe drum eu si mama am ras si am glumit, am ascultat muzica si ne-am tot gandit la masa delicioasa pe care urma sa o luam. Cand am ajuns la magazin, m-am uitat la ceas, mama si-a cautat strugurelul in genta, apoi am actionat butonul de inchidere al masinii de la telecomanda.

Ne-am dus direct pe raionul unde stiam ca gasesc porumb insa se pare ca toata lumea a avut aceeasi pofta pentru ca nu mai era nici urma de porumb, asa ca ne-am decis sa mergem la un alt magazin.

Asa ca am iesit din magazin, am descuiat masina, ne-am urcat si am pornit la drum. Radioul mergea, la fel si aerul conditionat iar mintea mea era concentrata pe urmatoarea destinatie.

Apoi, dintr-o data am auzit-o pe mama mea oftand. Auzind acel oftat a fost ca si cum am fost lovita de un fulger pentru ca am realizat acelasi lucru pe care l-a realizat si ea: uitasem bebelusul in masina, amandoua.

Mi-a luat foarte mult timp sa imi fac curaj sa scriu aceste randuri. Chiar si acum, la doi ani dupa acest incident, mi se strage inima cand retraiesc in mintea mea tot ce s-a intamplat. Imi este greu sa recunosc ca am facut o greseala atat de grava, mai ales cand vine vorba despre siguranta copiilor mei, dar am facut-o si a fost infricosator de usor.

Eram preocupate de discutie intr-o situatie in care in mod normal nu am fi fost. Nu eram obisnuita sa am cu mine doar unul din copii, in mod normal, fie ii am pe toti, fie nu am niciunul. Bebelusul meu a fost foarte tacut tot drumul si nu a atras deloc atentia ca este acolo. Asa ca l-am uitat in masina, in mijlocul verii, cu geamurile inchise in conditiile in care erau cel putin 32 de grade afara.

Miracolele se intampla, si in acea zi, miracolul a fost ca nu am gasit porumb, asa ca nu am stat in magazin decat 3 minute la propriu, exact cat sa constam ca nu este porumb.  Insa ce s-ar fi intamplat daca ne-am fi gandit sa luam inghetata, sau pepene, sau servetele, sau sos pentru gratar? Ce s-ar fi intamplat daca am fi prins coada la casa? Ce s-ar fi intamplat daca…?

Temperatura in masina poate sa ajunga la 52 de grade in cateva minute, chiar si cu geamurile deschise, iar temperatura corpului unui copil creste de 5 ori mai repede decat cea a unui adult. Numai in Statele Unite, sunt circa 40 de decese anual din cauza masinilor supra-incazite si bebelusul meu ar fi putut sa faca parte din acea statistica. Ma ingrozeste cand ma gandesc cat de usor ar fi putut sa moara si eu as fi fost responsabila.

Am decis sa spun povestea noastra, nu ca o recunoastere ca sunt o mama rea, ci ca o declaratie ca sunt de fapt o mama buna si cu toate astea, tot s-a intamplat acest accident. Este un avertisment ca se poate intampla oricui.

Absolut oricui, chiar si mie, chiar si tie. Chiar daca crezi ca este absolut imposibil ca tu sa faci un asemenea lucru. Nu trebuie sa fii neglijent, incompetent, sub influenta alcoolului sau prost. Este suficient sa fii om.”

Sursa: scarymommy.com
Text: Simona David