Cheia la gat este pe cale de disparitie

Cu 15 – 20 de ani in urma, in Romania, in jurul orelor trei – patru dupa-amiaza, cartierele de blocuri erau populate aproape exclusiv cu copii.

Un extraterestru in vizita la noi ar fi fost convins ca ei sunt principalii locuitori ai planetei.

Foarte rar, mai apareau niste aratari supra-dimensionate pe care bastinasii le numeau parinti sau bunici; ei pareau sa exercite autoritate.

Ceea ce s-ar fi putut observa, fara putinta de tagada, era insemnul clar care ii unea pe toti bastinasii – fiecare dintre ei purta in jurul gatului un artefact metalic numit cheie.

Acest obiect pare singurul care ii lega pe indivizii numiti copii intre ei si ii diferentia clar de cealalta specie: parinti.

Aceasta relatare extraterestra nu mai este 100% de actualitate acum – realitatea sociala s-a schimbat, chiar multe cartiere de blocuri au alt aspect sau alta dinamica, dar fenomenul nu a disparut cu totul.

Exista si astazi micuti, copii pe deplin autonomi, care se trezesc cu cantitati incomensurabile de timp la dispozitie, fara parinti, iar insemnul clamat al acestei independente este anuntat de cheia agatata de gat.

La capatul unei sfori de multe ori zdrentuite, sta insemnul unei realitati sociale – copilul cu cheia de gat. Ai putea spune ca avem de-a face cu un mare pas inainte, acela de a responsabiliza copiii sau ca este pur si simplu o solutie de forta majora a unor parinti prea ocupati sau prea preocupati de a castiga traiul zilnic, nevoiti sa-si lase copiii nesupravegheati.

Am multi prieteni care au crescut cu cheia de gat. Au fost perioade (mai ales atunci cand aveam scoala dupa-amiaza) in care si eu ma trezeam cu sfoara agatata in jurul gatului si cu indemne de tipul „fii atent cu cine te joci' si „ai grija sa nu-ti neglijezi temele'. Erau, din cate imi amintesc, surse mai degraba de bucurie decat de ingrijorare.

Pericolul cheii la gat
Functia primordiala a adultilor in viata unui copil este aceea de indrumare. Pentru a asigura aceasta functie, societatea a gandit o serie de structuri care sa supravegheze cresterea si dezvoltarea copiilor, chiar daca adultii sunt ocupati – institutia „bunicilor' este, in mod traditional, o asemenea structura.

Cand structura sociala s-a dezvoltat si a aparut un tip de familie mai redusa ca numar de membri, societatea a inventat structuri complexe de educatie si supraveghere a copiilor. Au aparut, astfel, gradinitele, scolile etc., care permit, in teorie, parintilor sa-si ocupe timpul cu altceva, asigurandu-se insa ca exista garantia ca de acestia are grija cineva.

Fenomenul „cheii de gat contravine acestui principiu al indrumarii si supravegherii. A cui este responsabilitatea pentru acesti copii? Pentru aceasta responsabilitate ar putea fi incriminata familia.

O alta responsabilitate, la fel de serioasa, este si a societatii care stie sa ocupe cu folos timpul copiilor ei se preocupa de a transmite viitorilor adulti valori legate de autonomia inteleasca si ca datorie.

Copiii singuri acasa pot deveni mai responsabili
Faptul ca multi dintre noi, atunci cand am fost copii, am purtat cheia de gat nu este in sine un lucru rau. Exista posibilitatea ca, pentru unii copii, faptul de a fi lasati singuri sa fie un avantaj. Ei pot sa-si creasca spiritul de autonomie, sa-si ocupe timpul intr-un mod deopotriva util si placut, sa gaseasca placere in temele pentru acasa cerute de scoala etc.

Aceste cazuri nu sunt foarte rare si constituie mandria familiilor din care provin. Cine nu si-ar dori un asemenea copil, care pare sa inteleaga toate responsabilitatile vietii? Ce poate fi mai atragator pentru un pusti de 12 ani decat de a fi stapanul propriului sau timp? De a nu fi controlat(a), supravegheat(a), dadacit(a)? Existau insa si riscuri (asa cum exista si acum).

Victimele „colaterale”
Acestea sunt reprezentate de copiii care de-abia asteapta sa ramana singuri pentru a se duce „sa bata strazile cartierului sau pentru a nu face nimic altceva decat sa-si ocupe timpul jucand interminabile shootere pe calculator (jocuri foarte la moda printre pusti, crede-ma!).

Acesti copii sunt cei care au cea mai mare nevoie de supraveghere si care o obtin cel mai putin. Pentru ei, independenta este un pretext de a nu invata nimic de la viata, de a-si alege modele din randul celor de-o teapa, dar putin mai „trecuti prin viata'. Pe ei ii vei gasi la maturitate „pierduti in spatiu, fara ocupatii serioase.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2