Cine sta cu copilul?

Pare o intrebare mai frecventa decat credem in contextul actual al ritmului extrem de solicitant de zi cu zi, in care mama este nevoita sa gaseasca alternative pentru timpul in care nu poate fi alaturi de copil.

Insa pana la a alege persoana cea mai potrivita este un drum lung si incarcat de griji, preocupari, indoieli, teama sau tensiune. Ce inseamna a lasa pe cineva sa stea cu copilul?

A-i lasa in grija tot ceea tine de copil, de ingrijirea lui, dar mai ales a-i lasa in grija sustinerea si continerea a tot ceea ce se intampla cu copilul: a simti pentru el, a vorbi cu el, a-i transmite si a primi de la el, a construi o legatura.

De aceea, alegerea este cu atat ai dificila cu cat mama lasa in grija pentru cateva ore propria ei legatura cu copilul.

Iata ce spune o mamica:
Este foarte dificil sa cantaresti. Si mai bine decat tine, ca mama nu poate avea nimeni grija de copil. Eu am stat cu fetita mea pana la 3 ani acasa. Acum sta la gradinita si apoi cu o ruda pe care o platesc. Nimeni nu se poate compara cu mine. Dar asta este.

Trebuie sa ne reluam activitatea caci eu cel putin nu pot ramane doar mama de profesie. Plec de la birou cat de repede pot, imi dedic cel putin 3 – 4 ore seara pentru ea.

Chiar si alte activitati casnice le impart cu ea. Seara, dupa culcarea ei, incerc sa mai fiu putin si sotie. Apoi incepe o alta zi cu responsabilitati la birou si… abia astept weekend-ul ca sa pot respira si eu putin.'

Reluand un pic ideile ei, iata ea vorbeste de dificultatea de care spuneam mai sus. Cine o poate inlocui in grija si iubirea pe care o poarta copilului? Mama este cea care ar trebui sa stea cu copilul, sa ii acorde intreaga ei atentie si dedicare atata timp cat acesta are nevoie pentru a se dezvolta si a creste armonios si pentru a se simti iubit.

Nimeni nu poate intelege mai bine ca mama plansul, tipatul, tacerea, privirea, zambetul copilului. Si nimeni nu poate fi investit de copil cu aceeasi dragoste si cautare.

Insa tot mamica ne spune ca este inerent momentul separarii. O separare pe cat de necesara in dezvoltarea autonomiei copilului si in largirea orizontului sau pe atat de dureroasa, de nelinistitoare si de nesuportat.

A lasa copilul cu altcineva inseamna a-l incredinta, adica a investi cu incredere aceasta persoana ca il poate primi. Ca il poate ingriji, iubi, accepta asa cum este el. Ca poate interactiona cu el, ca ii poate transmite ceva, ca ii poate pune reguli si limite, dar si ca il poate invata sa creeze si sa se creeze.

Cineva care va subtitui mama, care astfel se poate intoarce la activitatile ei, pentru a nu ramane prinsa ea insasi doar in universul copilului ei, departe de lumea de dinainte.

Exista o mama de profesie? Cine este ea? Profesia unei mame este aceea de a sta mereu alaturi de copilul ei?

Intr-o masura, a fi mama nu se termina niciodata, incepe inainte de a se naste copilul si se continua si dupa ce copilul a devenit la randul lui parinte. Insa a ramane alaturi de el inseamna a fi aproape, lasandu-l sa fie singur fara a se simti singur.

Ramanand insa aproape de ceea ce ne spune mamica, ea ne ofera alternative pentru timpul pe care il petrece cu copilul ei. O gradinita, o bona, activitati casnice, joaca. O impletire a lor, o impletire a legaturilor si a rolurilor din familie. O mama care poate sta cu copilul si fara a nu se dezlipi de el. Care isi poate lasa copilul pentru a se reintalni cu el si a fi din nou impreuna.

O mama care imparte cu copilul ei, dar care lasa un spatiu si pentru ea si implicit pentru el.
Iata cateva intrebari legate nu atat de alegerea, cat de dificultatea de a hotari cum e mai bine pentru copil.

Nu exista o solutie menita sa fie cea mai buna, ci exista ceea ce alegem in functie de cum simtim copilul nostru, de cum ne simtim noi insine in raport cu familia noastra si cu ceea ce ne dorim pentru noi, in functie de cum reusim sa raportam rolul de mama la celelalte roluri.

Text: Cristina Calarasanu, psiholog
CPAP – Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
Str. Niculae Filipescu, nr 61, sector 2,
www.centrupsihologie.ro
Foto: Dreamstime.