Colici bebelusi: ce observi acasă în primele luni și când suni medicul

Plânsul intens care apare spre seară la un bebeluș sănătos începe de obicei în primele săptămâni de viață și se estompează treptat până pe la trei sau patru luni, fără ca părintele să fi făcut ceva anume ca să treacă. Dacă plânsul apare mult mai târziu de atât, dacă ține la fel toată ziua și nu doar seara, sau dacă vine împreună cu febră, vărsături, refuzul meselor ori oprirea din creștere, nu mai e episodul acela de seară și e momentul să suni medicul.

Restul articolului e despre ce poți observa acasă în perioada asta și despre ce notezi ca să ai un răspuns clar la control. Nu găsești aici remedii, doze sau scheme de tratament: diagnosticul și orice i se administrează unui bebeluș rămân la medicul care îl vede.

De ce plânge seara, de fapt

„Colici' nu e un diagnostic cu o cauză unică, e numele pe care îl dăm unui tipar de plâns. Tiparul sună cam așa: copilul e liniștit o bună parte din zi, iar spre după-amiaza târzie sau seara începe un plâns puternic, greu de oprit, care ține o vreme și se termină de la sine. Bebelușul își strânge pumnii, își trage genunchii la piept, se înroșește la față, are burtica încordată, iar brațele care îl calmau dimineața nu mai au același efect.

Explicațiile care circulă sunt multe: un sistem digestiv care încă se reglează, aerul înghițit la masă, oboseala adunată peste zi, sensibilitatea la tot ce s-a întâmplat în jurul lui. Niciuna nu e confirmată ca fiind singura cauză, și tocmai de asta nu există un gest care să oprească plânsul la toți copiii. Partea care contează pentru tine, în primele luni, e alta: între episoade, copilul e liniștit, mănâncă, are scaune normale și crește în greutate. Asta e diferența dintre un copil pe care îl observi acasă și un copil pe care îl duci la medic.

Ce observi acasă, concret

Cel mai util lucru pe care îl poți face nu e să cauți remedii, ci să strângi câteva zile la rând observații simple. La control, „plânge seara' spune mult mai puțin decât „începe cam la aceeași oră, ține până adoarme la sân, se calmează doar în brațe și doar dacă mă plimb, în rest mănâncă bine și scaunul arată ca până acum'.

• Ce notezi
• De ce ajută la control
• Ora la care începe și cât ține
• Arată dacă e vorba de un tipar de seară sau de un plâns întins peste toată ziua
• Ce îl calmează și ce nu
• Un copil care se liniștește în brațe, la mișcare sau la masă se comportă altfel decât unul care nu se liniștește deloc
• Mesele: câte sunt, cât durează, cum suge
• Refuzul mesei sau mesele foarte scurte și agitate sunt informații pe care medicul le cere oricum
• Aerul înghițit și râgâitul
• Se vede și la sân, și la biberon, iar poziția la masă e unul dintre puținele lucruri pe care le poți ajusta singur
• Scaunul: cât de des, cum arată, dacă apare sânge sau mucus
• Sângele în scaun nu intră în categoria „de observat acasă', se anunță medicului
• Scutecele ude dintr-o zi obișnuită
• Scăderea lor față de cum era până acum e un semn pe care medicul îl întreabă devreme
• Greutatea, cântărită la aceleași intervale și pe același cântar
• Creșterea în greutate e reperul care desparte plânsul de seară de o problemă care are nevoie de consult
• Somnul: când doarme, cât, cum adoarme
• Ajută să vezi dacă seara e grea din cauza plânsului sau din cauza oboselii adunate

Notează-le pe telefon, în aceeași notiță, câteva zile la rând. E mai puțin de lucru decât pare și e singurul material pe care îl duci cu tine la cabinet. Pentru o listă mai lungă, pe aceeași temă, poți citi și ghidul complet pentru parinti.

Semnele la care suni medicul în loc să mai aștepți

Există situații în care nu mai are rost să observi încă o seară. Lista de mai jos nu e făcută ca să te sperie, ci ca să nu rămâi cu întrebarea în cap la două noaptea.

• Febră sau orice temperatură ridicată la un bebeluș mic, indiferent de oră.
• Vărsături repetate, mai ales dacă sunt în jet sau au o culoare neobișnuită.
• Refuzul mai multor mese la rând sau mese care se opresc după câteva înghițituri.
• Sânge sau mucus în scaun, scaune foarte apoase și dese, ori lipsa scaunului însoțită de burtă tare și umflată.
• Mai puține scutece ude decât de obicei sau o gură uscată.
• Stagnarea sau scăderea în greutate între două cântăriri.
• Un copil moale, greu de trezit, sau un plâns slab, schimbat, care nu seamănă cu cel de până atunci.
• Plâns care izbucnește brusc în plină zi la un copil care nu plângea așa, sau o umflătură apărută în zona inghinală.

Dacă nu poți spune exact ce te îngrijorează

Și senzația că ceva s-a schimbat, fără să poți pune degetul pe ce anume, e un motiv bun să suni. Părinții observă schimbările mici cu câteva zile înaintea oricui altcuiva, iar un telefon în plus la medicul de familie costă mai puțin decât o noapte de nesiguranță.

Poziții de ținut în brațe și ce mai poți încerca

Nimic din ce urmează nu e tratament și nimic nu funcționează la toți copiii. Sunt lucruri de încercat, în ordinea în care îți vine la îndemână, cu ideea simplă că, dacă unul nu ajută în câteva minute, treci la următorul.

• Pe antebraț, cu burtica sprijinită și capul mai sus decât restul corpului, ținut ferm și cu fața liberă.
• Vertical, pe umăr, cu burtica lipită de pieptul tău și o mână pe spatele lui.
• Piele pe piele, cu o pătură peste amândoi, într-o cameră cu lumina scăzută.
• Mișcare lentă și constantă: pașii prin casă, legănatul din genunchi, plimbarea cu căruciorul.
• Un sunet constant în fundal și mai puțini oameni în cameră. La ora aceea, stimularea în plus nu ajută.
• La masă, o poziție mai verticală și pauze pentru râgâit, atât la sân, cât și la biberon.

Două lucruri rămân valabile indiferent de cât de grea e seara. Pozițiile de liniștire se folosesc doar cu bebelușul treaz și ținut în brațe; când adoarme, se pune pe spate, pe o suprafață fermă, fără perne și fără obiecte moi în jur. Și bebelușul nu se scutură niciodată, nici măcar ușor, nici ca să se oprească din plâns.

Când tu ești la capătul puterilor

Dacă simți că nu mai poți, pune copilul în pătuț, pe spate, în siguranță, și ieși două minute din cameră. Un bebeluș care plânge singur două minute într-un loc sigur e în regulă. Un părinte epuizat care se forțează să meargă mai departe, mai puțin.

Iar dacă serile astea se adună și te simți copleșit sau trist mai tot timpul, spune-i medicului de familie la fel de clar cum ai spune despre copil. E parte din aceeași discuție, nu o paranteză.

Ce nu ajută, deși se recomandă peste tot

Câteva lucruri circulă ca rezolvări sigure și, în realitate, fie nu schimbă nimic, fie nu se fac pe cont propriu.

• Ceaiuri, apă sau picături „pentru colici' date din proprie inițiativă. Un bebeluș mic nu are nevoie de altceva în afară de lapte, iar orice i se administrează, inclusiv ceva luat din farmacie fără rețetă, se discută întâi cu medicul.
• Schimbarea laptelui praf de la o marcă la alta după fiecare seară grea. Dacă bănuiești o problemă legată de lapte, asta e o discuție la cabinet, nu o serie de încercări acasă.
• Scoaterea pe rând a alimentelor din dieta mamei care alăptează. Dietele restrictive se țin greu, obosesc mama și nu se fac fără indicație.
• „Lasă-l să plângă, se obișnuiește.' La vârsta asta nu e nici metodă, nici test de caracter, și te lasă fără informațiile pe care le-ai fi strâns ținându-l în brațe.
• Culcarea pe burtă ca să îi treacă. Poziția poate părea că liniștește, dar somnul rămâne pe spate.

Nu înseamnă că toate sunt interzise pentru totdeauna. Înseamnă că, la un copil de câteva săptămâni, ordinea corectă e întâi întrebarea la medic și abia apoi încercarea.

Când nu e vorba de colici

Tiparul de seară e doar una dintre explicațiile pentru un bebeluș care plânge mult. Merită verificate și celelalte, pentru că se rezolvă altfel.

• Plânsul apare mult mai târziu decât primele luni sau nu se estompează deloc pe măsură ce copilul crește. Atunci nu mai e tiparul descris aici și se discută la control.
• Zilele de agitație și de cerere continuă de mâncare, care vin în valuri și trec repede: sunt pusee de crestere, iar semnele lor arată altfel decât plânsul de seară.
• Serile grele care vin din somn, nu din burtică. Un copil suprasolicitat adoarme greu și se trezește des, iar asta seamănă mult cu colicile fără să fie.
• Motivele simple, verificate de fiecare dată înainte: foame, scutec, prea multe haine, o cameră prea caldă.
• Bebelușii născuți prematur, la care reperele de vârstă se citesc după vârsta corectată. Întreabă medicul care e reperul pentru copilul tău, nu îl calcula singur.
• Copilul care plânge la fel toată ziua, nu doar seara, sau care nu crește în greutate. Aici observatul acasă se oprește și începe consultul.

Întrebări pe care le pun părinții la control

Cât durează, de obicei?

La cei mai mulți copii, plânsul de seară începe în primele săptămâni de viață și se estompează treptat până pe la trei sau patru luni. Nu se termină într-o zi anume: serile devin mai scurte și mai rare, iar la un moment dat observi că au trecut câteva zile fără.

E din cauza a ceva ce mănânc eu?

Nu porni de la ideea asta. Nu există o listă de alimente valabilă pentru toți copiii, iar dietele ținute din presiune obosesc mama fără să ajute copilul. Dacă ai un motiv concret de suspiciune, spune-l medicului și hotărâți împreună ce se verifică.

Ce iau cu mine la consult?

Notițele de acasă: orele, durata, ce l-a calmat, mesele, cum arată scaunul, scutecele ude și greutățile cântărite la aceleași intervale. Plus întrebarea ta, scrisă, ca să nu o uiți exact atunci.

Dacă bifezi seri grele, dar și un copil care mănâncă, crește și e liniștit între episoade, ai răspunsul: observi, notezi și aștepți să treacă de la sine. Dacă bifezi oricare dintre semnele de alarmă, nu mai aștepți. Cam asta e toată decizia, iar restul e o perioadă care se termină.

Foto: envato.com