Colicile la bebeluși – de ce apar

Colicile afectează în egală măsură băieți și fete, copii alăptați și copii hrăniți cu lapte praf, născuți normal sau prin cezariană.

În ciuda eforturilor tale de a satisface orice nevoie ar putea avea bebelușul, el continuă să plângă ore întregi. De obicei, aceste episoade de plâns apar pe la două-patru săptămâni, cresc treptat în durată și intensitate și culminează pe la șase-opt săptămâni. După ce ating nivelul maxim, simptomele se atenuează spectaculos. Episoadele devin din ce în ce mai ușoare până când dispar complet, de obicei pe la trei luni, dar uneori persistă până la șase luni.

Colicile se produc cel mai adesea seara, terminându-se între 11 și 12 noaptea. În cazurile cele mai severe, bebelușul poate să plângă toată ziua.

 

Iată 7 teorii curente despre cauzele colicilor:

1. Imaturitate intestinală și gaze. În timpul crizelor, bebelușii arată ca și cum ar avea dureri abdominale și adesea elimină gaze. Această teorie nu explică, totuși, de ce colicile apar mai ales seara si nu se manifestă imediat după naștere, nici de ce bebelușii arată la fel și când plâng din alte cauze.

2. O reacție la proteinele din laptele de vacă din formula de lapte praf sau transmise prin laptele matern după consumul de lapte de vacă de către mamă. La un mic procent din bebelușii care suferă de colici simptomele se ameliorează considerabil dacă li se dă o formulă de lapte hipoalergenică sau dacă mamele nu mai consumă lapte (sau alte alimente suspecte). Totuși, această soluție nu funcționează la majoritatea bebelușilor care suferă de colici și nu explică de ce colicile apar mai ales seara.

3. O reacție a bebelușului când părinții neexperimentați nu observă semnalele lui și nu-i satisfac nevoile. Un studiu a demonstrat că, într-un grup de mame și bebeluși, colicile au putut fi reduse învățându-le pe mame să recunoască mai bine semnalele bebelușilor și să reacționeze mai prompt și mai eficient. Totuși, majoritatea mamelor și taților copiilor care suferă de colici nu au nicio problemă să recunoască și să răspundă dorințelor și nevoilor bebelușilor lor.

4. Oboseală excesivă. Se știe că bebelușii și copiii obosiți sunt agitați și irascibili. Apariția colicilor seara s-ar putea datora faptului că oboseala este maximă la sfârșitul zilei. Dispariția colicilor după vârsta de șase-opt săptămâni ar putea avea legătură cu faptul că bebelușii care nu au colici au un simț mai bun al ciclurilor zi-noapte și beneficiază de intervale de somn mai lungi în timpul nopții între vârsta de două și trei luni. Dar, deși pare logic, nu există încă dovezi că tocmai colicile reprezintă o problemă de somn.

5. Un temperament foarte agitat. Ca în cazul tuturor trăsăturilor de personalitate, există mai multe tipuri de bebeluși cu colici: unii nu au deloc perioade agitate, alții au colici ușoare, iar alții au colici severe. De multe ori, un părinte de bebeluș care suferă de colici are un istoric familial cu colici. (Unele trăsături de personalitate se moștenesc.)
Mai mulți specialiști presupun că unii bebeluși cu colici au o sensibilitate crescută la stimuli senzoriali. Ei sunt deranjați mult mai mult decât alții de zgomote, de lumini puternice și de senzații la nivelul pielii. La acești bebeluși colicile sunt provocate de ceea ce ei percep a fi un mediu plin de asemenea stimuli. Totuși nu există destule dovezi solide care sa confirme sau să infirme această ipoteză.

6. Mai multe bacterii ‘rele decât ‘bune în intestine. S-a descoperit că bebelușii care suferă de colici au mult mai puține bacterii nonpatogene, cum ar fi, de exemplu, lactobacilli, în conținutul scaunului în comparative cu alți bebeluși. Când unor bebeluși cu colici li s-au dat lactobacilli în cadrul unui studio experimental, la majoritatea s-a observant o ameliorare a simptomelor, spre deosebire de bebelușii care nu primiseră probiotice; totuși, acest fapt nu explică de ce simptomele se manifestă mai acut seara si noaptea.

7. Un rezultat al presiunii pe ceafa bebelușului în timpul nașterii. O asemenea presiune ar putea perturba funcția normal a părții posterioare a craniului și a vertebrelor superioare ale gâtului. Această explicație este propusă de susținătorii osteopatiei craniene, dar nu există dovezi în acest sens.

 

Foto: shutterstock.com

Recomandari
Huff
Unica.ro
Mai multe din Bebelusul