Comunica mai bine in cuplu

Obiectiv: invatam sa comunicam adevarat, adica respectand principiile comunicarii eficiente. Macar o parte din ele.

In ultima vreme, ceea ce reusim noi sa vorbim sunt lucruri punctuale – ce cumparam, te duci tu, ma duc eu, cine ia copilul, ce a zis seful, ce mancare vreti pentru maine, ai luat paracetamol si variatiuni pe aceeasi tema.

Ma intreb ce gaseam de vorbit inainte, cand petreceam ore in sir dand din gura? Si de ce era asa placut? Acum sunt situatii in care afirmatii nevinovate sunt luate drept reprosuri. Ce voi face?

Ascultare activa
Cand vorbim, nu vom indrepta atentia catre altceva – copil, tv, cratita. Minimum 20 de minute pe zi (eventual la plimbarea pe care mi-am propus-o) vom sta alaturi si vom povesti.

Si chiar vom fi atenti cand celalalt vorbeste. Ar fi o idee sa povestim lucruri si in timp ce ne facem unul celuilalt, pe rand, masaj de relaxare.

Sa vorbim eficient
Adica fara acuzatii, fara etichete negative si fara sa batem campii in discursuri interminabile. Am
intalnit oameni care isi pierd partenerii de discutie si chiar de viata pentru ca vorbesc balarii, numai ca sa se auda pe ei insisi vorbind.

Cand vom avea de lamurit o problema importanta, discutia va fi intre patru ochi, fara copii sau alte surse de distragere. Si fara referinte la trecut. O problema din prezent este si trebuie rezolvata in prezent, nu plecand de la istoria antica.

Nu voi mai uita de diferentele de gandire dintre barbati si femei si nu ma voi mai considera neinteleasa, ci voi avertiza partenerul despre nevoile mele.

Femeile povestesc despre o problema a lor, de multe ori nu pentru a o rezolva acum, ci pentru a face ventilatie emotionala, adica vorbesc pur si simplu doar ca sa se descarce emotional. Barbatii o fac ca sa rezolve problema.

De aceea, de multe ori ei se precipita sa dea solutii femeilor care isi povestesc problema, oprindu-le efuziunea emotionala. Si ei dovedesc astfel ca ii intereseaza si ca vor sa ajute.

Ele, in loc sa fie recunoscatoare, se simt frustrate si spun ca nu sunt intelese si nu sunt lasate sa vorbeasca. Deci, cand voi avea nevoie de ventilatie, ii voi spune – lasa-ma sa povestesc si atat, fara sa ma judeci si fara sa imi spui inca ce sa fac.

Daca am nevoie de solutii, ii voi spune – am nevoie de parerea ta despre modul de rezolvare a acestei probleme. De fiecare data cand se va intampla ca el sa-mi ofere solutii, imi voi aduce aminte ca barbatii si femeile gandesc diferit si ca este un lucru normal.

Aminteste-ti cat poti de des de ce ai ales acest barbat sa iti fie sot, si nu altul. La aceste motive, mai adauga cel putin 2-3 alte calitati pe care sigur le are.

Pentru ca relatia noastra sa fie puternica…
… ar trebui sa functionam ca o echipa. Dar sa tinem cont si de ce isi doreste fiecare dintre noi pentru sine.

De exemplu, masteratul sotului meu nu este pentru mine sau pentru relatie, este pentru el. Si poate ca ar trebui sa nu ii mai reprosez ca isi pierde timpul cu prostiile alea de examene, ci mai degraba sa il incurajez, sa il ajut si sa ii spun ca sunt mandra de el ca poate sa mai si invete in conditiile in care are un job, si asa destul de solicitant.

Pentru ca el m-a protejat in zilele cand aveam pe langa serviciu si cursurile la care ne-a trimis firma. Poate ca anul acesta ar trebui sa discutam mai mult despre dorintele strict personale ale fiecaruia dintre noi.

Si sa nu mai gandim despre aceste nevoi sau dorinte din perspectiva egoista – cum se rasfrange numai asupra mea dorinta lui. Ci sa vad ce inseamna si pentru el aceasta dorinta. Asa ca vom face amandoi o lista (alta lista) de obiective strict personale si o vom povesti unul celuilalt.

Sa vada fiecare in ce masura aceste obiective pot fi atinse afectand cat mai putin pe celalalt, familia, bugetul, dar tinand cont, in primul rand, de binele celuilalt.

Nu de alta, dar aceste frustrari (eu renunt la obiectivele mele pentru ca nu vrea ea/el sau pentru binele familiei) se aduna si pot duce la rupturi grave.

Vacanta pentru cuplu si vacanta pentru familie
Cand am auzit prima data de asa ceva a fost o vorba aruncata de o colega, casatorita de 12 ani, care a spus unei tinere ce abia se maritase – sa nu uiti de saptamana de miere, care trebuie petrecuta in fiecare an! Adica?

Adica exact ce am de gand sa fac si eu de acum incolo – an de an voi rezerva o saptamana de concediu doar pentru noi doi, copiii fiind trimisi la bunici sau in tabara. Si nu vom pleca undeva in tara, ca sa nu fim tentati sa dam o fuga la copii sau sa scurtam vacanta pentru cine stie ce urgenta de la serviciu.

Accidental (neprogramat) am experimentat asa ceva in unul din anii trecuti si a fost exceptional. Am trait cateva luni cu amintirea acelei saptamani si chiar si acum ma pomenesc zambind cand imi amintesc anumite lucruri ce nu pot fi scrise nici macar in jurnal. Deci, ce sa fie?

Trebuie:

• Sa ofer inainte de a cere – si nu ca sa il fac pe partener sa se simta obligat, ci pentru ca am observat ca nu ii ofer lui ci tot mie, investind in relatia noastra.
   
• Sa nu mai pun vorbe si ganduri in gura si mintea lui – daca nu stiu ce va spune in legatura cu ceva, voi intreba mai intai si nu imi voi mai imagina ce ar vrea el de fapt sa spuna.
   
• Sa nu mai atac subiecte tabu – parintii fiecaruia dintre noi, prietenii, inteligenta, competenta – si nu voi mai face comparatii intre el si ceilalti, fie ei prieteni, personaje de film sau romane.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.