Copii dotati, supradotati, hiperdotati

Hai sa descoperim impreuna universul fascinant al copiilor supradotati.

Am descoperit, in timpul liceului (inainte de 1989), imensul avantaj pe care il aveam comparativ cu colegii mei – ambii mei parinti erau psihologi, asa ca aveam acces nelimitat la testele cu care ei lucrau.

Dintre teste, ma atrageau cel mai mult cele de inteligenta, pe care le rezolvam cu ardoarea cu care unii dintre noi rezolva integrame. Mai mult decat atat, la sfarsitul liceului am avut geniala idee sa duc un asemenea test la scoala.

Eram mai bine de 20 de baieti in clasa (o clasa de mate-fizica, plina de baietandri isteti), astfel ca pentru cateva zile preocuparea noastra favorita a fost aceea de a ne juca cu probleme de inteligenta.

Si pentru ca nu era vorba de teme obligatorii, toti colegii mei si-au dat intr-adevar silinta sa rezolve repede si bine problemele propuse de test.

Istoria testelor de inteligenta
Ideea ca inteligenta poate fi testata a aparut in secolul al XIX-lea si apartine omului de stiinta Sir Francis Galton. La vremea aceea, conceptia societatii era ca existau putini oameni geniali si la fel de putini idioti. Marea masa era alcatuita din persoane cu inteligenta medie.

Psihologul Alfred Binet incerca, in aceeasi perioada, primele teste de inteligenta pentru copii. Le-a pus in practica cu ajutorul studentilor sai. Autoritatile pariziene au studiat munca lui Binet si l-au rugat sa realizeze un test care sa separe copiii normali de cei cu nevoi speciale.

Testele de inteligenta ale lui Binet au fost implementate in cazul recrutarilor in armata americana, la inceputul primului razboi mondial.
Astfel, se reuneau jurii alcatuite din sapte pshilologi de renume care evaluau IQ-urile recrutilor.

Genial sau ba?
Potrivit DEX-ului, geniul este cea mai inalta inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate.

In practica obisnuita, semnificatiile IQ-ului sunt urmatoarele:

• un IQ cuprins intre 0 – 19 il au idiotii.
• 20 – 49 – deficienta mintala medie (imbecilitate);
• 50 – 69 – deficienta mintala usoara;
• 70 – 79 – inteligenta „de limita;
• 80 – 100 -inteligenta medie;
• 100 – 120 – inteligenta superioara
• spre 140, inteligenta extrem de ridicata.

Statistic, s-a constatat ca majoritatea populatiei are un coeficient de inteligenta mediu, cu extremele, care sunt retardatii si supradotatii.

Atentie la ce va doriti, dragi parinti!
Nu cred ca exista vreun parinte care sa nu-si doreasca sa aiba un copil daruit – intr-un fel sau altul, cred ca fiecare dintre noi isi doreste un Einstein in familie, iar cei carora aceasta dorinta li se implineste nu sunt neaparat intotdeauna pregatiti.

Si, mai ales, nu stiu cum sa-si pregateasca micile genii pentru a relationa cu cei din jur, cei care, de cele mai multe ori, nu-i inteleg si-i trateaza ca pe niste „ciudatenii ale naturii. Din aceasta cauza, putem sa ne concentram pe anumite „reguli de convietuire cu un geniu, care sa-i faca pustiului viata mai usoara.
 

Geniul academic
Daca spunem copii supradotati, cu siguranta te vei gandi la pleiada de olimpici si supra-olimpici pe care, cu atata mandrie patriotica, ii vedem defiland pe micile ecrane (spre disperarea parintilor de copii normali, care se gandesc uneori cu obida ca odoarele lor niciodata nu o sa ajunga la o asemenea recunoastere).

Exista insa si alte categorii de genii – si poate nu ar fi rau sa-i cunoastem si pe acestia, mai ales ca fiecare familie, atunci cand isi „programeaza o imagine ideala despre copiii ei, nu omite sa-i incadreze pe acestia intr-o viitoare „cutie de geniu.

Daca ar fi sa facem o ancheta printre parinti, sunt convins ca majoritatea dintre acestia si-ar dori un copil inteligent – un geniu academic, o persoana care „sa infaptuiasca ceva maret, a carei figura sa fie imprimata pe bancnota de un leu a secolelor viitoare.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2