Atunci când copilul dă buzna

Uneori, încă de la naștere, cei mici impun părinților un ritm anarhic. De aici începe totul și se instalează dezechilibrul. Cuplul se transformă în familie și unii părinți în „bebe-maniaci. Regatul bebelușului e instaurat. În anumite cazuri, din cauza oboselii sau comodității, copilul este adus în patul conjugal, devenind automat piedica raportului sexual dintre părinți. Rolurile se inversează: el ocupă tot spațiul și timpul părinților, iar aceștia nu se mai pot bucura de intimitate.

Stabilește ceea ce e interzis

Copilul crește, începe să meargă singur, câteodată chiar spre patul părinților. „Într-o noapte, târziu, când eu și Dan făceam dragoste, ne-am dat seama cu groază că fiul nostru în vârstă de 7 ani stătea lângă pat și ne privea, își amintește Cristina, încă șocată de momentul critic. Freud a comentat și analizat aceste „scene primitive – părinții, îngrijorați de a nu fi văzuți în timp ce fac dragoste și mai ales vrând să îl scutească pe copil de asemenea situații, pot dobândi o adevărată inhibare sexuală. „Nu pot să mă relaxez când e toată lumea acasă, să vreau să fac amor cu soția mea. Stau ca pe ace, mărturisește Ovidiu, tatăl a trei copii de 12, 10 și 6 ani.

Situația are și o latură paradoxală: nereușind să facă dragoste din cauză că sunt prin preajmă cei mici, rolurile se schimbă, și părinții devin copii. Cum să (re)definești statutul? În primul rând, copiii nu ar trebui să intre în camera părinților fără să li se dea voie. La fel și în cazul părinților – nici ei nu trebuie să intre în camera copiilor fără să bată la ușă.

Este o problemă de respect și de intimitate. Numai că, de regulă, un copil este văzut ca fiind cel mai important din familie, controlând viața tuturor. Iar odată ce a dobândit putere, nu i-o mai poți lua înapoi – o regulă simplă umană. Și să nu uităm că purtarea adolescentului de mai târziu își are rădăcinile în copilărie…

Pentru ca fiecare să aibă locul său bine delimitat în familie, soluția este confruntarea. Cuplul tată-mamă trebuie să știe să se impună, să-i spună „nu copilului, să nu îi îndeplinească toate dorințele. Astfel, cuplul va avea un spațiu numai al lui, în care își va putea permite să se exprime. Adulții au nevoie să învețe, ei înșiși, despre ce înseamnă sexualitatea și intimitatea. Altfel, este foarte greu să nu își influențeze negativ copilul.

Dacă părintele are carențe educative grave, dacă are gânduri distorsionate cu privire la aceste subiecte, poate face mari greșeli vizavi de copil. Sunt părinți care sunt surprinși de către copii făcând dragoste și care apoi nu mai dau nicio explicație. Iar copilul va deveni mai târziu adultul care merge la psihoterapie, cu disfuncții sexuale destul de mari.

Impune respectul

Au devenit adolescenți – lucrurile se complică. Pe lângă riscul de a-i șoca sau de a le stârni curiozitatea, se adaugă și acela de a le suporta comentariile sarcastice. Astfel, fiul de 16 ani al Mariei (43 ani), într-o dimineață, la micul dejun, spune: „Voi, bătrânii, încă mai faceți dragoste?. Tinerii practic bifează tot ceea ce își doresc: să umble prin sufragerie sau bucătărie la orice oră, să se culce la răsăritul soarelui, etc. În asemenea condiții, cum să mai ai un moment erotic? Iar adulții se transformă în niște adolescenți care se iubesc pe ascuns sau pleacă intenționat de acasă cu acest scop. Cumva, parcă ajung să le ceară voie copiilor să facă sex.

Reversul medaliei există întotdeauna: copilul se simte trădat, pentru că știe că părinții lui au momente de intimitate și dragoste în care el nu are ce căuta! Din fericire, aceste episoade îi oferă mai târziu posibilitatea de a-și crea propriul teritoriu. Acestea fiind spuse, părinții trebuie să fie atenți ca viața lor sexuală să nu îi deranjeze pe copii. Respectul trebuie să fie reciproc. Dacă adulții nu au grijă la felul cum se manifestă sexual, ei pot afecta destul de serios intimitatea copiilor.

De aceea, trebuie să fie foarte atenți. Dar nici să exagereze. Când interdicțiile sunt definite în mod clar, e perfect, nu există conflicte. Problema este să ajungi să pui limite când tendința către permisivitate este foarte mare. Dacă nimic nu funcționează, ușa încuiată cu cheia ar fi de folos. Copiii, obișnuiți cu dragostea oferită de părinți, descoperă și înțeleg faptul că viața lor este diferită de cea a adulților și că trebuie să o respecte. Acest lucru le va permite ca, mai târziu, să-și dezvolte propria sexualitate.

Adulții, despre sexualitate și intimitate

Psihoterapeutul Cristiana Alexandra Levitchi ne explică cum să evităm să fim surprinși de către copii: „este nevoie să spunem de la început că ar fi de dorit să nu se ajungă la surprinderea părinților. Iar educația (sexualitate, sex, intimitate, limite) este esențială și se face din primele momente ale vieții. Copilul este interesat de corpul lui de la naștere. El întâi cunoaște lumea prin simțul tactil, prin miros, gust. Deseori își atinge organele genitale, și părinții se sperie, îl ceartă spunându-i că nu este bine.

Astfel, copilul începe să se rușineze, să se ascundă, ducând mai târziu, ca adult, la inhibiții sexuale și alte disfuncții sexuale. Copilul începe să pună întrebări despre sexul lui și al altora destul de devreme. Este nevoie să i se răspundă la orice întrebare despre sex firesc, sincer și pe intelesul lui. Nu ar fi de dorit ca o femeie și un bărbat care se iubesc și care au un copil sau mai mulți să se ferească de gesturi tandre în fața lor. A te săruta și a te îmbrățișa face parte din normalitatea de cuplu, din educația emoțională a adultului de mai târziu.

Asta nu înseamnă că este recomandat ca părinții să se plimbe goi în fața copilului, să doarmă în pat cu el, să facă dragoste în fața lui… Educație înseamnă și limite. A spune că sărutul pe buze se înfăptuiește 
doar de către adulți, nu și între copii sau între copii și adulți. Educație înseamnă să i se explice celui mic cum se fac copiii. Această problemă există în mintea fiecărui copil și este nu numai ineficient, ci și pueril în a-l minți. Copilul are nevoie de o cameră separată de cea a părinților și de intimitate, la fel ca cei doi adulți.

Deseori, tatăl este cel care poate mai ușor să impună limitele, dar în unele familii acest rol îi revine mamei. Nu este nimic rău să îi spui copilului la orele 20: «Acum, tu mergi în camera ta, chiar dacă nu adormi imediat. Citești, te joci etc., iar eu și mama ne retragem în camera noastră. E timpul nostru. Uite paharul cu apă».

Dacă nu se face acest fel de educație, dacă există în familie mame hiperanxioase, care au tendința de a dormi cu copilul, este posibil ca acel copil să devină anxios când se află singur în cameră și să încerce să intre în camera părinților. Dacă părinții nu au impus limite, dacă nu i-au explicat nimic copilului, dacă fac dragoste fără precauții, atunci este posibil să se trezească cu copilul în cameră, cu ochii cât cepele, începând să plângă.

De ce? Pentru că deseori în ochii unui copil actul sexual pare agresiv și gemetele le asociază cu agresiunea. El înțelege că mama e agresată de tată și va avea o imagine disfuncțională despre sexualitate. Ceea ce nu îl va ajuta deloc în propria viață sexuală. Copilul trebuia să știe deja că adulții se iubesc, cum, și că nu se întâmplă nimic rău.

Citește mai multe aici