Copilul hiperactiv – o mica pacoste?

Proasta crestere?
Parintii acestor copii hiperactivi isi dau, de obicei, silinta sa-i disciplineze si sa-i invete buna-cuviinta, parintilor si adultilor din jur le este foarte greu sa accepte ca micutii agitati nu fac ceea ce fac cu intentie.

De multe ori, exista suspiciunea ca doresc sa braveze, sa iasa in evidenta sau pur si simplu sa fie obraznici. Acesti copii agitati sufera de o tulburare de hiperactivitate si deficit atentional, o problema ale carei urmari pot sa se extinda pana la varsta adulta.

Psihologii si psihiatrii de copii studiaza intens aceasta tulburare, concluziile lor nefiind insa suficient popularizate catre parinti si catre profesori, care de multe ori trateaza problema superficial.

Cateva posibile criterii de diagnosticare
Pentru a pune un diagnostic, specialistii iau in considerare o serie de informatii de la copil, parinti sau alte persoane importante din mediul acestuia (cadre didactice).

1. Incapacitatea copilului de a se centra pe detalii in sarcini cum ar fi temele pentru acasa, sau in alte activitati;
2. Dificultati in planificarea activitatilor, precum si respingerea unor sarcini care necesita un efort mental sustinut – in special temele pentru acasa;

3. Distragere facila de catre stimuli nerelevanti pentru o anumita activitate – de exemplu, zgomotele din curtea scolii, unde se desfasoara o partida de fotbal, ii distrag copilului atentia de la lectiile din clasa;
4. Pierderea frecventa a obiectelor necesare terminarii anumitor sarcini – de exemplu, copilul isi pierde caietele, instrumentele de scris, jucariile sau echipamentul sportiv;

5. Incapacitatea de a sta mult timp intr-un loc, fara sa resimta nevoia de a se ridica, de a misca din picioare sau de a-si gasi o preocupare activa a membrelor superioare;
6. Hiperactivitate – explorari intensive ale spatiului, catarari, manifestari zgomotoase in timpul jocului – activitatile sale neputand fi modificate de catre contextul social, la solicitarea parintilor, profesorilor sau colegilor de joaca;

7. Tendinta de a raspunde la intrebari inainte ca acestea sa fie formulate;
8. Incapacitatea de a sta la coada sau de a-si astepta „randul la jocuri;
9. Tendinta de a-i intrerupe pe altii cand vorbesc sau de a vorbi inadecvat de mult, mai ales neintrebat.

Ce pot face parintii copiilor prea activi?
Exista studii care arata ca multi copii si adolescenti cu probleme de comportament (opozitionism, agresivitate, abandon scolar sau chiar consum de droguri) au probleme de hiperactivitate sau deficit de atentie.

Vestea cea buna este ca nu avem de-a face cu o conditie care in orice circumstanta risca sa scape de sub control. Tactul parintilor, un invatator sau profesori rabdatori, precum si suportul medical si psihologic aduc cu sine o ameliorare considerabila a simptomatologiei. Exista o serie de precautii pe care parintii unui asemenea copil trebuie sa le ia:

1. Lipsa de perseverenta si de concentrare asupra sarcinilor, chiar simple, nu trebuie considerata o dovada de rea-credinta sau de lene. Cel mai bun lucru este de a schimba frecvent natura sarcinii – de a o imparti in pasi mici, care sa fie in principiu variati.

De exemplu, in cazul temelor, copilul este sfatuit sa faca o problema la matematica, sa citeasca un paragraf din cartea de istorie, sa i se permita apoi sa se uite la desenele animate preferate si sa i se redirectioneze bland atentia daca tocmai in timp ce priveste desenele animate ii vine o alta idee… si apoi sa reia secventa de la capat!

2. Parteneriatul cu psihiatrul de copii este recomandabil in cazul unei probleme de o asemenea importanta cum este tulburarea de hiperactivitate si deficit atentional. Tratamentele medicamentoase pot sa aiba rezultate multumitoare, cu un profil redus de efecte secundare.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3


Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Comportament