Copilul meu vrea sa aiba tot ce vede

Manuirea obiectelor este la aceasta varsta principala modalitate de cunoastere a lumii, prin urmare  invatati copilul sa experimenteze si sa identifice senzatiile tactile (moale, aspru, alunecos etc.)

Pana la un an, principala modalitate prin care lua in stapanire si cunostea nemijlocit mediul in­­­conjurator era „gustatul – totul era bagat in gurita. Dupa un an, nu mai este chiar asa de curios sa guste tot, deoarece a observat deja ca este mult mai eficient sa inteleaga ce e cu obiectele din jur daca le manevreaza, le manipuleaza, daca isi foloseste manutele pentru tras, pipait, strans etc.

Copilul de 1-2 ani este parca „din dotare prevazut cu ceva in manuta, ca o prelungire a acesteia – o jucarie, o castana, un biscuit, o crenguta, orice… Pentru ca, in lumea asta mare, exista o gramada de lucruri interesante pe care el ar vrea sa le tina, sa le aiba, sa le stapaneasca. Este varsta la care copilul invata despre lucruri luandu-le in stapanire, luandu-le in manute. Asa stie el ca poate afla informatii despre lume – atingand, strangand, framantand, chiar rupand. Daca sunt luate, atinse cu manuta, obiectele din jur par mai blande, mai familiare, mai usor de cunoscut, mai putin dusmanoase, mari si periculoase. Si parca chiar se tine de ele, ca de un colac de salvare, mai ales daca abia a invatat sa mearga; in acest fel, este mai sigur in mers si in alergat.

In plus, la aceasta varsta nu este definitiva preferinta pentru mana dreapta sau stanga, si veti observa ca daca mana dreapta este ocupata cu „ceva important, desigur, va insfaca si cu stanga alt obiect, daca apare si altceva interesant pe traseu. O alta caracteristica pe care o puteti observa la omuletii de 1-2 ani – ei tind sa ia in manute mai mult decat pot duce sau tine. Parca dintr-o lacomie a avutului, dar, de fapt, e dintr-o lacomie a cunoasterii si a dorintei de a se simti in siguranta. Ei pot lasa, la un moment dat, sa cada unul dintre obiectele dintr-o mana, minunandu-se dupa aceea – oare unde s-o fi dus acel obiect?!

Ii veti vedea uneori surprinsi de disparitia acelui obiect, alteori plangand dupa el, chiar daca nu e mai departe de piciorul copilului, dar manutele sunt pline de alte obiecte pe care nu se indura sa le lase, sau si mai grozav, lasa unul dintre ele ca sa il prinda pe cel pierdut si plang apoi dupa cel lasat…

Daca si copilului vostru i se intampla acest lucru, fie il lasati sa isi dea singur seama ce este de facut, fie, daca intra in cercul vicios al lasarii si ridicarii obiectelor pe rand (la un moment dat va fi iritat ca nu poate sa le ia pe toate si va plange), ii demonstrati cu blandete cum ar putea sa procedeze. Am vazut parinti care, enervati, ii iau copilului din brate toate jucariile sau le lovesc si copilul le scapa – poate si voi ati intalnit… Ati observant, desigur, panica micutului si reflexul lui de a prinde aerul, disperat de plecarea obiectelor din brate.
 

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2