Copilul rasfatat, un viitor domn Goe?

Rasfatul prin inconsecventa. Fiecare casa ajunge sa stabileasca propriile ei reguli. Aparitia unui copil (sau a mai multor copii) aduce cu sine o reconfigurare a regulilor interioare, care devin din ce in ce mai explicite pe masura ce copilul creste si este capabil sa si le integreze.

Exista insa reguli care nu sunt respectate cu consecventa – de exemplu, ora de culcare a copiilor sau regula „doar o ciocolata pe zi. Copiii sunt primii care sesizeaza inconsecventa parintilor si care o taxeaza. Familiile unde exista multe inconsecvente risca sa devina un cuib de rasfat pentru copiii suficient de abili sa le fructifice si sa le sanctioneze in propriul lor beneficiu.

Rasfatul prin presiune sociala. Devine din ce in ce mai clar ca metodele traditionale de impunere a regulilor vietii adulte catre copii sunt din ce in ce mai adesea sanctionate pe plan social. Bataia sau pedepsele aspre sunt condamnate nu numai de catre opinia publica, ci chiar, mai nou, pedepsite de lege.

Drept urmare, exista sansa ca unii parinti sa nu gaseasca solutii eficiente de impunere, in absenta traditionalului „iti dau o palma de nu te vezi, si sa transmita copiilor lor mesajul ca sunt incapabili sa ii educe intr-un cadru ferm si structurat. Astfel, parintii care nu fac apel la pedepse aspre (din frica de lege sau din convingere), dar care nu reusesc sa gaseasca formule alternative, risca sa-si transforme copiii in mici rasfatati.

Rasfatul prin contrast. O sursa frecventa de rasfat este aceea a lui: „Eu n-am avut la varsta lui, lasa sa se bucure el. In acest caz, rasfatul este mai degraba o razbunare pe copilaria plina de privatiuni a parintelui. Copilul primeste obiecte si jucarii care uneori corespund mai degraba viselor si dorintelor pe care le-ar fi putut avea parintele in copilarie.

Rasfatul prin substituire. Banuiesc ca multi dintre cei care citesc randurile de fata se pot considera oameni ocupati. Intr-atat de ocupati, incat familia ajunge uneori pe ultimul loc din lista prioritatilor.

Drept urmare, o buna rascumparare si o substituire optima a grijii parintesti poate sa fie constituita de achizitia unei noi jucarii, care sa explice copilului o absenta, sau de un exces de week-end, in care copilului ii este totul permis, numai pentru a compensa absenta de peste saptamana.

Rasfatul prin multiplicare. Anumiti copii sunt beneficiarii unor ingrijiri multiple, fiind crescuti in acelasi timp de bunici, de parinti, de vreo bona, aterizand cate o dupa-amiaza si pe la matusi.

Cu cat este mai mare „reteaua, cu atat este mai mare sansa ca vreun adult sa capituleze. Astfel, daca o dorinta nu este indeplinita de bunica, cu siguranta ca tatal o va duce la indeplinire. In cazul retelelor de „moase multiple, este foarte greu sa controlezi cine ce reguli stabileste.

Dezvoltarea hedonismului

Rasfatul mai are inca o urmare nefasta – aceea ca nu permite evolutia capacitatii de dezvoltare a hedonismului cu bataie lunga. O sa ma explic… In opinia mea, toti avem o doza considerabila de hedonism, de cautare a placerii.

Hedonismul imediat este satisfacerea aici si acum a placerii, iar cel cu bataie lunga este renuntarea la o placere mica, dar imediata, in virtutea unei placeri mai mari, dar la distanta de momentul actual. Un copil rasfatat isi va vedea indeplinite toate poftele, dorintele si capriciile aici si acum si, drept urmare, nu va investi niciodata in satisfacerea la distanta a acestora.

La varsta adulta ajungem in situatia clasica a omului prins intre doua optiuni: de exemplu, studentul in sesiune care cedeaza si iese la o bere cu colegii (placerea imediata), cu toate ca ar trebui sa stea acasa, cu burta pe carte (succesul la examen si iesitul la bere dupa examen fiind, potential, o placere mai mare, dar indepartata in timp).

„Regulile sunt (de obicei) pentru altii

Varianta care complica viata familiilor, apropo de preceptele transmise, este transformarea unui dicton de tipul „regulile sunt (de obicei) pentru altii in „nu exista nici o regula sau „totul este permis.

Un copil care se ghideaza dupa asemenea principii va fi foarte greu de strunit, iar adultii care i-au intarit aceste credinte vor fi foarte putin credibili in ochii lui. Problema se complica atunci cand luam in considerare faptul ca educarea si cresterea copiilor nu se desfasoara in prezenta unui singur adult.

De obicei, mama si tata sunt asistati, inlocuiti sau ajutati de bone, bunici, matusi etc. Toti incearca sa obisnuiasca odrasla cu anumite reguli, sa o familiarizeze cu vicisitudinile vietii sociale, dar fiecare adult are alte slabiciuni si inconsecvente care vor fi fructificate de copil.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3