Creierul bebelușului – ce nu știai despre el

Dacă nu ar fi limitările impuse de pelvis, bebelușii ar crește pentru mai mult timp în interiorul nostru. De aceea, primele trei luni de viață extrauterină sunt considerate de specialiști un al 4-lea trimestru de sarcină. În această perioadă bebelușii sunt complet dependenți de părinți și lipsiți de abilități sociale. Unii specialiști consideră că până și plânsul bebelușilor este atât de enervant tocmai pentru ca părintele să nu se atașeze emoțional prea tare, dacă șansele de supraviețuire ale bebelușului sunt mici. De altfel, crizele de plâns ating apogeul pe la a 46 săptămână 'gestațională' ( cei mai mulți dintre copii se nasc între săptămânile 38 și 42).Dar așa neputincioși cum par, bebelușii au un creier care funcționează cu la maxima lui capacitate.

 

Creierul lor este alcătuit în așa fel încât să se dezvolte în funcție de interacțiunea cu cei care îi îngrijesc. Cu cât adulții răspund mai mult, cu atât creierul se dezvoltă mai repede. Îngrijorarea părinților că ar putea să-și răsfețe bebelușul răspunzând pe loc nevoilor lui e nefondată, căci nou-născutul nu are dezvoltat cortexul pre-frontal (care joacă un rol important în reglarea emoțiilor și comportamentului, prin anticiparea consecințelor acțiunii noastre și organizarea comportamentului direcționat spre un scop).

  • Creierul bebelușului crește ca și când ar fi pe steroizi: până la prima aniversare, el ajunge deja la 60% din dimensiunea lui de la maturitate, chiar dacă dezvoltarea lui e completă după 20 de ani.
  • Deși creierul unui bebeluș are mai multe conexiuni neuronale decât creierul unui adult, el are mai puțini neurotransmițători inhibitori. Ca urmare, bebelușii percep realitatea mai difuz decât adulții. Ei percep cumva tot ce se întâmplă în jur, fără să poată determina importanța lucrurilor pe care le percep. Cercetătorii spun că dacă ar fi să ne raportăm la modul diferit în care percep lucrurile – bebelușii văd lumea ca faza mare a unei lanterne – care acoperă o porțiune foarte mare, dar nu luminează suficient, în timp ce adulții văd cu faza mică – ei văd foarte clar anumite porțiuni din realitate, ignorând 'fundalul'.
  • Pe măsură ce  creierul se dezvoltă el învață să facă ordine și să ierarhizeze, dar își pierde oarecum din creativitate.

Prea mult răspuns plictisește

  • Deși cercetătorii ne sfătuiesc să răspundem nevoilor bebelușului și să shutterstock_138225620interacționăm foarte mult cu el, și prea mult răspuns strică. În mod normal, noi răspundem la 50% dintre mesajele bebelușului. 80% este rata cea mai bună de interacțiune, care îl ajută pe bebe să se dezvolte. După această rata, atenția lui descrește și paradoxal, curba de învățare scade dramatic. Pur și simplu, creierul se 'plictisește'.

 

Creierul poate fi suprasolicitat

  • Nevoia de interacțiune nu este constantă. De multe ori, tocmai din cauza prea multor stimuli, creierul bebelușilor este suprasolicitat. Unii cercetători susțin că aceasta este explicația episoadelor pe care noi le numim 'de colici'. Plânsul de neconsolat ar fi, spun ei, un simptom al creierului suprasolicitat de prea mulți stimuli.

 

  • Deși auzul le este bine dezvoltat, creierul bebelușilor l-a 'programat' astfel încât să atenueze zgomotele deranjante. De aceea, pe bebeluși nu-i deranjează propriul lor plâns, care îi trezește și pe vecinii din blocul alăturat și de aceea ei pot adormi în aproape orice loc, indiferent cât de zgomotos. Tocmai din cauza acestui tipar de 'proiectare' pentru auz, gândit de creier, bebelușii nu învață atât de bine atunci când sunt expuși la sunete pe care ei le percep 'de fundal', precum vocile de la televizor. De aceea, ei nu învață să vorbească urmărind desene la tv, ci interacționând live, cu adulții.

Au nevoie de mai mult decât mama și tata

  • Cercetările asupra creierului bebelușilor au demonstrat că cele mai multe abilități sunt acumulate de un bebeluș care are cel puțin 3 adulți constant în viața lui, care să îi acopere nevoile. Cercetătorii cred că acest lucru se datorează faptului  că un străin (în categoria aceasta intră și un bunic)are un altfel de interacțiune cu bebelușul decât părinții lui, iar asta îl ajută să învețe și 'notele de subsol' și să aibă o perspectivă mai largă.
  • La 7 luni un bebeluș folosește deja un proces mental pe care îl folosește și un adult,pentru a descifra emoțiile celor din jurul lui.

 

 

foto Shutterstock

Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din Bebelusul