Creșterea copilului – 5 greșeli pe care toți părinții le fac

Cu fiecare copil, se naște și un părinte – nimic nu te pregătește cu adevărat pentru multitudinea de situații în care vei fi pus ca părinte și înveți din greșeli, cu fiecare alegere pe care o faci. Când e vorba despre creșterea copilului, mai toți cei care suntem părinți facem aceleași greșeli.

Pui copilul pe primul loc

Asta nu pare o greșeală, dar este o diferență între a pune copilul pe primul loc și a ordona tot universul în jurul copilului tău. Oricât de mult l-ai iubi, copilul tău face parte dintr-o lume mai mare decât casa în care crește, iar a-l iubi până la idolatrizare, a te da peste cap să îi îndeplinești dorințe și să îi oferi ce e mai bun pe termen lung se întoarce împotriva copilului tău.

Al tău e cel mai cel!

Ca și tine, copilul tău are o mulțime de calități, dar și de defecte – cu care nu se naște, dar care îi sunt induse în urma comportamentului nostru de părinți. Marea greșeală pe care o fac părinții este să creadă întotdeauna că al lor e cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai sociabil, cel mai cel. E o mare diferență între a insufla copilului încredere în el și a-i induce ideea că el este deasupra tuturor, că totul i se cuvine etc. Iar dacă ai făcut asta, la un moment dat să nu te șocheze dacă la grădiniță ți se va spune că cel mic a bătut un copil sau s-a purtat urât cu Doamna. În loc să se gândească ce a cauzat comportamentul nedorit al copilului, părinții care cred că al lor e cel mai cel se grăbesc să găsească un vinovat – copilul a fost provocat, desigur, el niciodată nu ar face așa ceva, doamna are ceva cu el etc etc

Trăiești prin copilul tău

Este firesc ca orice realizare de-a lui să te bucure, ca un eșec să te supere sau ca o respingere de-a lui să te doară. Dar implicarea peste măsură în viața copilul tău, emoțional vorbind, nu vă face nici unuia, nici celuilalt vreun bine. Copilul tău are nevoie să fie ghidat, dar și de ceva distanță, pentru a-și forma propriile păreri despre viață și lume, iar tu trebuie să te ferești să devii tot una cu copilul tău, asupra căruia pui prin acest mod de comportament o mare presiune.

Ești la întrecere

Dacă nu trăiești într-o peșteră, ci înconjurat de oameni cu copii, inevitabil, intri într-o competiție cu ceilalți părinți. Presiunea se exercită încet-încet, și nici nu știi când i-ai cumpărat și tu ultimul gadget la modă (pentru că toată grupa avea) sau când l-ai înscris la lecții de chitară, deși e clar că micuțul n-are vreo înclinație în acest sens, iar tu trebuie să te învoiești de 2 ori pe săptămână de la birou, pentru a străbate orașul să-l duci la cursuri. Între a oferi oportunități copiilor noștri și a intra într-o competiție cu ceilalți părinți este o graniță foarte firavă, pe care cei mai mulți dintre noi o încălcăm – cu prețul copilăriei celui mic. Spre surprinderea noastră, el nu numai că nu apreciază eforturile noastre, dar se simte de cele mai multe ori chinuit de ambițiile noastre…

Îl crezi în continuare mic

Oricât de liber în gândire și modern te-ai considera ca părinte, există întotdeauna un moment în care realizezi că cel mic nu mai este chiar un bebeluș și că a început să fie un omuleț cu propriile lui preocupări, cu personalitatea lui și cu modul lui de a aborda situațiile, uneori foarte diferit de reacțiile tale. Acesta este momentul în care ai de ales între a-l crede în continuare mic și a încerca să-i impui modul tău de a vedea lucrurile și varianta de a-l lăsa să facă propriile lui alegeri, inclusiv greșite, eventual, iar tu să-i fi alături oricum și să te pregătești să minimizezi daunele, în caz de urgență:)

foto Shuttterstock