Cum face fata temerilor

Fricile copilului sunt nor­male, dar fiecare parinte si-ar dori sa isi fereasca micutul de asemenea tulburari. Se pare ca cea mai eficienta cale este de a-l invata pe copil sa faca fata acestora.

De foarte mici, copiii trebuie sa faca fata diferitelor temeri, frici, anxietati, iar parintii sunt de multe ori neputinciosi in a preveni aparitia lor si in a ajuta co­pi­lul sa treaca peste ele.

Dar poate ca e mai bine asa. Chiar daca ne dorim sa fim pentru copilul nostru zanele bune care sterg cu buretele tot ce este rau in viata lui, vom vedea ca nu putem, si asta poate fi un lucru bun.

Pentru ca nu putem fi mereu langa el pentru a-l ajuta sa treaca peste tot ce este infricosator in viata. Preocuparea ar trebui sa ne-o concentram pe a invata co­pilul sa faca fata ingrijorarilor, fricilor, provo­carilor, de fapt.

Nu toate temerile copilului sunt chiar asa de rele – unele il ajuta in oarecare masura.

De exemplu, temerea ca ar putea dezamagi sau cea de a nu se face de rusine, daca nu este exagerata sau cultivata exagerat de familie, il va ajuta, motivandu-l putin sa se stradu­iasca sa invete, sa reuseas­ca in ceea ce si-a propus sa faca, sa incerce sa ii inteleaga si sa se inteleaga mai bine cu ceilalti, sa fie mai bun in ce face.

Dar pana acolo, copilul are de-a face cu temeri mai „concrete – se teme de intuneric, de monstri, de stafii etc. – lucruri care chiar daca sunt (aparent) inofensive, nu pot fi intelese de cel mic.

In jur de 5 ani, copilul trece de la temerile legate mai putin de fantezie si mai mult de realitate (ca o parte a procesului de intelegere a lumii, incepe sa dea un sens la ceea ce este in jurul lui) – se teme de animale, insecte, furtuna, utilaje mari etc.

Nu rade de temerile copilului, nu il respinge ca fiind un fricos, el va depasi aceste frici daca familia ii va fi alaturi, cu dragoste si intelegere.

Spre deosebire de varstele mici, copilul de 4-5 ani incepe sa inteleaga (si constata) ca sursa anxietatii lui – paianjenul, cainele, furtuna – nu va disparea daca el inchide ochii.

Chiar daca teama lui poate parea pentru noi aiurita, prosteasca, a glumi pe seama ei, a-l pedepsi ca se teme de asa ceva, a-i spune sa termine cu asta il face pe copil sa se simta respins si mult mai vulnerabil in fata acelei temeri.

Pe de alta parte, nici nu e bine sa ne repezim sa il linistim ori de cate ori isi face prezenta obiectul fricii, pentru ca nu facem altceva decat sa o intarim.

Cel mai bine este sa il invatam cum sa se linisteasca singur – fie respirand adanc de mai multe ori, fie cantand un cantec (care va functiona ca o „incantatie magica in fata fricii) – in felul acesta isi va distrage atentia de la sursa si isi va diminua simptomele fizice ale momentului de teama, dominandu-si astfel emotiile.

Cum sa faca sa dispara temerile
La varsta aceasta, copiii isi pot depasi temerile in joaca – dese­nand lucruri despre temerea lor, cum o infrang ei, jucandu-se, can­tand despre ea; jucand jocul des­pre frica, cel mic se poate simti mai puternic, pentru ca in joc orice este posibil, iar copilul ia controlul asupra obiectului fricii si asupra fricii insasi.

Dar trebuie sa fim a­tenti sa nu transforme teme­rea intr-o inconstienta dorinta de ex­pu­nere la acel stimul ca sa dove­deasca cat de curajos poate fi el. Exista insa tot acum si temeri mai profunde, care tin de existenta umana si cu care pot ramane toata viata – teama de boala, de moarte – lucruri a caror semni­ficatie copiii nu o cunosc.

Text: Cristiana Haica; Foto: HEPTA.