Cum ii spunem NU copilului?

Ce trebuie sa facem pentru ca un copil sa aprecieze ce are? Cum sa il determinam sa aprecieze tot ce facem pentru el? Cum am putea sa ii inoculam aceste notiuni?

Trebuie sa respectam trei reguli didactice simple si foarte eficiente:

1. Copilul nu trebuie sa creada niciodata ca lui i se cuvine tot. Prin urmare, copilul nu trebuie sa aiba certitudinea ca vom raspunde afirmativ tuturor cerintelor sale. In plus, nu trebuie sa creada ca are dreptul sa primeasca orice, ca ii datoram totul doar pentru ca ii suntem parinti.

Aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa-i mai dam nimic, ci pur si simplu ca va trebui sa ne dezvatam copilul sa presupuna ca va obtine mereu un raspuns afirmativ, indiferent de respectul pe care ni-l arata. Asta conteaza!

2. Trebuie sa il invatam valoarea lucrurilor.

3. Copilul trebuie sa fie „convins' ca suntem capabili sa spunem nu. In caz contrar, nu ne va crede si va continua sa considere ca totul i se cuvine. Pentru a-l convinge pe el, in primul rand, trebuie sa fim noi convinsi. Cu cat vom sti mai clar de ce spunem nu, cu atat ne va fi mai usor sa fim noi insine convinsi.

Acest lucru va avea un efect direct asupra copilului: va sti ca nu inseamna chiar nu. Va fi, in sfarsit, convins. Iar ca sa ne convingem pe noi, e bine sa ne amintim ca nimeni nu merita sa fie sclavul altcuiva, nici macar al copilului sau. Putem sa fim serviabili, cu conditia ca el sa isi dea seama si sa ii foloseasca acest lucru.

In caz contrar, daca ii dam totul fara sa spunem nimic, nu ii facem absolut nici un serviciu. Cand comportamentul sau cerinta copilului nu are nici un sens, suntem indreptatiti sa il refuzam.

Sursa: „Cand sa spunem nu copiilor', Ed. Polirom, Foto: Dreamstime.