Cum îl faci să nu mai țipe?

Specifice vârstei de 2-3 ani, crizele emoționale (ca să nu spunem istericalele) sunt spectaculoase. Efectele asupra adulților și reacțiile lor variază de la înduioșare, uimire, resemnare sau amuzament până la furie. De ce face crize cel mic și cum le 'dezamorsezi'?

Părinții se așteaptă la „istericale în jurul vârstei de doi ani, dar tantrumul nu se manifestă fix la vârsta de doi ani („crizele pot apărea înainte sau după, sau, dacă ai noroc, deloc) și nici nu încetează la miezul nopții, când copilul împlinește trei ani (sunt și adulți care încă nu s-au „vindecat…).

Ce este tantrum-ul? Orice manifestare caracterizată prin bătaie din picior, țipete, urlete chiar, lovitul obiectelor din jur, aruncatul cu obiecte care îi sunt în cale și la îndemână. De ce fac copiii așa?

4 mari motive pentru crizele de nervi

• copiii sunt obosiți sau frustrați de ceva sau cineva
• vor atenție doar pentru ei 
• răspund în acest fel la o interdicție impusă de părinți
• evită să facă ce li se cere.

Cercetarile arată că, de foarte multe ori, chiar pe la vârste de 6-12 ani, cei mai mulți copii au nervișori cel puțin o dată sau de două ori pe lună. Asta nu trebuie să te sperie și nici nu trebuie să te învinovățești fiindcă ai un copil prost-crescut.

Nici nu trebuie să te temi de comportamentul sau de ieșirile temperamentale ale copilului. Ele (tantrum-urile) sunt semne care vestesc independența (și asta nu e rău) și reprezintă o modalitate de stabilire a granițelor, a limitelor.

Toți copii fac asemenea crize? Sigur că nu. Ele sunt firești la vârsta de doi-trei ani, dar nu e obligatoriu să apară. Unii copii nu trec deloc prin astfel de episoade. Ele au loc, de obicei, în familiiile în care copiii simt slăbiciunea și lipsa de consecvență a adulților. Părinții cu o atitudine ezitantă, care nu știu ce să ceară copiilor, care vor astăzi ceva, iar mâine altceva, care admit azi un comportament, iar mâine îl consideră indezirabil, parintii care se contrazic în fața copiilor asupra a ceea ce este permis și ce nu vor avea parte, mai mult ca sigur, de izbucniri emoționale ale copilului lor.

Cum să reacționezi la crizele de nervi?

1. Ignoră orice criză care are ca scop atragerea atentiei. Unii copii au învățat (chiar de la noi) că dacă plângi, țipi, lovești ți se acordă atenție. Și atunci, criza se va repeta.
2. Ai grijă ca cel mic să se afle într-un loc sigur (dacă se trânteăte pe jos, se dă cu capul de podea, bate cu pumnii, aruncă și cu obiecte) și fă tu altceva (citește, cântă, scrie, orice) cât timp durează spectacolul.
3. Când s-a potolit, poartă-te ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, fii veselă și vorbește-i frumos. Orice reproș ulterior îi dovedește copilului că mica lui criza a avut efect și va mai încerca.

Cele mai multe dintre crize au loc în public. Înarmează-te cu răbdare, dar și cu jucării care să-i distragă atenția și nu permite necunoscuților spectatori să intervină în scenă.

Chiar dacă ți-e foarte greu, abține-te

•  Nu îl bate, nu îl brutaliza în niciun fel, nu arunca epitete dure

• Nu țipa și tu (dacă și mama face, eu de ce nu?)

• Nu îi face pe plac, va repeta figura de câte ori va avea nevoie să își atingă un scop și va perpetua acest obicei și ca adult.