Cum învață un bebeluș?

Un bebeluș este cea mai sofisticată mașinărie din lume – procesul lui de învățare încorporează milioane de informații pe care le primește din partea celor apropiați și din lumea înconjurătoare. Cercetătorii aseamănă mintea unui bebeluș cu un computer ultraperformant.

Între momentul concepției și a 3-a aniversare creierul unui copil trece prin schimbări spectaculoase. La naștere e 'echipat' deja cu aproape toți neuronii pe care-i va avea, iar în primul an creierul se dublează ca mărime. La vârsta de 3 ani, creierul unui copil are 80% din volumul creierului unui adult. Și ce este cel mai important – conexiunile care se formează în acești trei ani sunt mai rapide decât în oricare altă perioadă din viață.

Asta explică progresele spectaculoase pe care le face un bebeluș, de la o zi la alta. Cum învață un bebeluș?

El trece întâi, obligatoriu, printr-o etapă a reflexelor involuntare, ca abia apoi să obțină controlul voluntar. Pe măsură ce sistemul nervos este suficient de dezvorltat, poate apărea o abilitate nouă. Dacă pui un bebeluș de 7 luni să construiască un bloc din cuburi, nu  va putea face, chiar dacă a petrecut mult timp în preajma acelor cuburi – nu a ajuns încă la acel prag în dezvoltare.

Pentru a construi un astfel de turn, copilul trebuie să-și coordoneze mai multe simțuri: văzul, percepția în spațiu, în profunzime și echilibrul.

Pentru ca un bebeluș să țină în mână voluntar un creion, de exemplu, el trece print-o mulțime de etape.

• Mai întâi, îl va apuca într-un mod reflex, datorită reflexului Moro – ați observat că bebelușii foarte mici prind orice le pui în pumni, fie că este vorba despre un deget sau un creion. Deși se ține cu toată puterea lui de acel creion dacă ar fi să fie ridicat de el, bebelușul nu face acest gest în mod voluntar, nu controlează acest reflex. Pe măsură ce sistemul nervos se dezvoltă, el poate să își țină palmele deschise și să țină lucruri puse în ele. Dar la 4 luni, de exemplu, bebelușul tot nu poate apuca voluntar un creion. Deși vede mult mai bine, nu are coordonarea mână-ochi suficient de dezvoltată pentru a se întinde după un obiect și a-l apuca. Dacă îl observi pe cel mic când îi pui jucăria ceva mai departe de el, în pătuț vei vedea că se întinde să o ia, dar merge cu mâna pe lângă.

• La 5 luni, abilitățile de a apuca se îmbunătățesc – bebelușul își poate folosi mânuțele ca pe niște greble și, dacă nu reușește să apuce obiectul în sine, măcar nimerește zona în care se află și mătură cu mâna obiectul, trăgându-l înspre el. Această perioadă durează cam până la 9 luni, când copilul capătă un mai mare control asupra degetului mare și al arătătorului, pe care reușește să le folosească împreună. Acum intră în scenă principiul degetelor opozabile, cu ajutorul cărora va putea în curând să apuce acel creion pe care cu doar 3-4 luni în urmă îl ținea pasiv în palme. În preajma vârstei de un an, după ce a început bine să apuce, pare că regresează, căci 'scapă' obiectele. De fapt, testează teoria permaneneței obiectelor și începe să realizeze că doar pentru că ceva nu mai este în aria loc de acoperire, nu înseamnă că acel obiect nu mai există. De asta, bebelușii sunt atât de fascinați de jocul de-a v-ați ascunselea.

• După prima aniversare, lucrurile se mișcă foarte rapid. De la 0 la 3 ani, copilul care nici măcar nu atingea un creion sau un cub dacă îl puneai în raza lui vizuală devine un mic inginer constructor, care pune cu o precizie mare cuburi unul peste altul, apucă și mută lucruri sau ține un creion în mînă asemenea unui adult.

Foto: Shutterstock