Una dintre marile probleme ale proaspetele mămici este legată de alăptare. Cum știm că bebelușul mănâncă suficient? Când și cum ne dăm seama dacă s-a săturat sau mai are nevoie de lapte? Și ce putem face dacă ni se pare că nu avem controlul asupra cantității de hrană primită de bebe în primele săptămâni de viață?
Sunt întrebări la care jurnalista Ramona Păuleanu, mamă, la rândul ei, a doi copii, a încercat să găsească un răspuns. Fosta prezentatoare a rubricii Meteo de la Pro TV, a invitat-o pe Adina Păun, moașă și consultant în alăptare certificat internațional, în podcastul pe care-l moderează Creștem mari', pentru a dezbate subiectul.
Adina Păun a explicat că sunt două lucruri după care ne putem ghida pentru a afla dacă bebelușul este hrănit corespunzător în timpul alăptării.
„Sunt două aspecte importante la care trebuie să fim atenți.
1. Dacă alăptarea doare, din orice motiv, atunci, cu siguranță, ceva este în neregulă. În sensul în care, dacă alăptarea doare, sunt șanse mari ca bebelușul să mestece mamelonul și transferul de lapte să fie foarte prost. Alăptarea nu trebuie să doară niciodată!
Sau poate copilul este bine poziționat la sân, dar are un frenul (ața limbii) restrictiv care-l împiedică să extragă laptele cum trebuie. Deci dacă doare, trebuie să investigăm. Acesta este cel mai important lucru de ținut minte.
Dacă nu doare, pasul cel mai important ca atunci când o mamă are copilul la sân este să-l audă înghițind. Noi vorbim foarte mult de minute petrecute la sân. A stat o jumătate de oră la sân, a stat 20 de minute la sân și nu s-a hrănit!'. Dar depinde de cât a înghițit copilul respective în acel timp. Putea să stea 20 de minute și să înghită 80 ml de lapte sau putea să stea o jumătate de oră și să adoarmă cu sânul în gură și să înghită 2 ml.
Deci, foarte, foarte important, după ce am poziționat copilul la sân atfel încât să nu mă doară este să îl aud că înghite. Este acel sunet la înghițire pa cere-l facem și noi adulții. Efectiv, trebuie să îl auzi înghițind în majoritatea timpului petrecut la sân.
2. Ce intră pe sus, trebuie să iasă pe jos. Dacă mama monitorizează corect numărul de urinări și de scaune al copilului, în 24 de ore, și numărul de mese, nu prea are ce să greșească.” – a explicat Adina Păun.
O altă problemă des întâlnită în rândul proaspetelor mămici care alăptează este că nu au control asupra cantității ingerate de copil și acest lucru le sperie, făcându-le să se întrebe dacă nu cumva mai au nevoie și de completare, de formulă.
„Dacă avem de a face cu un copil foarte, foarte mic, care poate e și icteric, eu pot să-l țin la sân, iar el să adoarmă liniștit cu sânul în gură. Eu pot zice că el a supt 40 de minute, dar el doarme pentru că e obosit, apatic, nu neapărat că a mâncat. Problema cu controlul…
Noi suntem obișnuiți să deținem controlul complet asupra vieților noastre. Ei bine, copiii ne învață că, de fapt, nu avem control…. Mama și copilul trebuie să intre într-un ritm în care se cunosc unul pe altul. Asta se învață. Este treaba medicilor. Să nu lase mama să plece din spital până nu a înțeles cum mănâncă un copil la sân” – a adăugat experta în alăptare.
Foto – arhivă