Cum îți stimulezi copilul să facă mișcare

Psihologul Ovidiu Gavrilovici îţi spune cum îţi poţi stimula copilul să facă mişcare cu plăcere.

Ovidiu Gavrilovici este Conferenţiar Doctor în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii A.I. Cuza din Iaşi. În calitate de membru al Consiliului Ştiinţific al mişcării naţionale Şi eu trăiesc sănătos! – SETS', Gavrilovici ne  propune modalităţi prin care putem  stimula copiii să facă zilnic activităţi fizice.

„Din perspectivă psihologică, motivarea copiilor pentru a face mişcare, de preferinţă în aer liber, poate fi realizată luând în considerare următoarele aspecte:

•    Identificaţi pasiunile copilului: Ce îi place? La ce se uită cu plăcere (multimedia), deoarece interesele din această zonă de informare se pot asimila în viaţa reală. Este interesat de exersarea şi demonstrarea puterii, rezistenţei sau a jocului în echipă?
•    Stimulaţi-vă copilul să aleagă acţiunea sau activităţile preferate. Nu îi impuneţi propria preferinţă.

•    Discutaţi cu copiii, pregătiţi punerea în practică a pasiunilor lor, chiar şi în mod indirect. De exemplu, dacă le plac spectacolele, filmele sau joaca în parc, mergeţi pe jos în drum spre aceste locaţii; proiectaţi împreună cu ei viitoarele activităţi şi imaginarea activă a acestora. Nu impuneţi copilului un rol, negociaţi cu el anterior referitor la partea lui de rol în pregătirea şi realizarea acţiunii. Poate fi şi o simplă alegere a ţinutei, sau a locului unde mergeţi.

•    Cultivaţi şi recompensaţi activitatea, mişcarea; procesul, nu rezultatul (victoria, câştigul, obţinerea trofeului competiţiei). Dialogaţi constructiv despre plăcerea şi beneficiile activităţilor fizice, a sportului în general, despre alimentele care îl ajută să crească armonios, despre igiena personală, importanţa relaţiilor bune cu cei din jur: familie, prieteni, colegi, despre grija şi respectul faţă de natură, despre pasiunile sale – descoperiţi ce îi place, ce îl bucură, ce îl face fericit.

•    Fiţi un model pentru copil! Aceasta înseamnă să nu aşteptăm copiii să „iasă pur şi simplu afară”, „să se joace cu copiii”, ci să aveţi un rol implicit şi activ în modelare, stimulare, recompensare şi, mai ales, în a-i oferi ocazii variate de exersare a pasiunii, a preferinţelor pentru mişcare. A fi părinte model nu înseamnă doar să povesteşti despre „vremurile de altădată” când singura opţiune era să „ieşi afară” la mişcare sau la competiţiile sportive ad-hoc sau organizate la care ai participat în copilărie, adolescenţă sau în tinereţe; este vorba despre a face mişcare acum şi despre oportunităţile pe care le creezi în prezent.

Ajutaţi-l să devină un-copil-care-preferă-mişcarea!

Pe lângă activităţile noastre directe de promovare, susţinere şi acompaniere a copiilor în activităţile legate de mişcare, putem să adăugăm mijloace care le întăreasc aceste experienţe benefice. Putem să folosim obiecte asociate mişcării: haine şi încălţăminte de sport, ecusoane, şepci, fotografii cu ei in mişcare, postere, videoclipuri ale activităţilor realizate de ei sau ale celor pe care îi admiră, tocmai pentru a pregăti împreună – de preferinţă, a recapitula şi a continua experienţa de a face mereu cu plăcere mişcare. Astfel, mişcarea şi a-fi-în-mişcare devine o preferinţă, în timp, un element identitar; copilul se prezintă sieşi, familiei şi lumii ca un-copil-care-preferă-mişcarea… şi acesta este rezultatul pe care îl dorim, nu-i aşa?

Mişcarea dezvoltă încrederea în sine

Pentru cei pentru care mişcarea este un teritoriu prea puţin cunoscut, propun să shutterstock_143356642apelăm la principiile creşterii încrederii în sine, plecând de la 2 maeştrii psihologi, precum Albert Bandura
sau Lev Vygotski. Bandura sugerează înţelegerea dezvoltării încrederii în sine şi a percepţiei succesului copilului într-o sarcină sau activitate prin reamintirea propriilor lui succese anterioare. De aici importanţa de a avea modele adecvate, de a apela la antrenori, atunci când vorbim de sport de performanţă. Observarea şi modelarea de calitate creşte şansa dezvoltării încrederii în sine, a imaginării posibilităţii succesului unei acţiuni.

Oferiţi-i activităţi „la îndemână': nici prea uşoare, nici prea complexe!

Sarcina sau activitatea să fie „la îndemâna” copilului, nici prea simplă, pentru a fi neprovocatoare, plictisitoare, redundantă, nici prea complexă, pentru a nu deveni imposibil de atins şi deci, demotivantă, mai ales dacă rezultatul este important. Ingeniozitatea, imaginaţia, dedicaţia şi stăruinţa adultului este de a fi atent în a oferi copilului exact ceea ce are el nevoie: ocazii constante potrivite nivelului de „dezvoltare” al performanţei sau capacităţii sale.

Citește mai multe pe www.unica.ro


Recomandari
Huff
Redactia.ro
Unica.ro
Mai multe din Copilul tau