Dacă în articolul Alimentele sănătoase, prietenii copilului mic am discutat despre cum ne învățăm copilul mic să aleagă alimentele sănătoase, am întrebat psihologul ce putem face în cazul copilului mai mare de 2 ani. Nu de puține ori ne luptăm cu el să mănânce alimentele care îi asigură nutrienții atât de necesari pentru dezvoltarea armonioasă, să își bea laptele în fiecare zi, să mănânce legume și fructe. Iată în continuare sfaturile psihologului Cristiana Haica:
După împlinirea vârstei de 2 ani, situația se schimbă, cei mai mulţi copii de 2-3 ani avand probleme cu mâncatul. De ce? Pentru că este cel mai simplu mod prin care ei îşi pot exercita controlul, îşi manifestă independenţa – prin a mânca sau a nu mânca, după caz, la o varsta la care copiii isi doresc sa domine mediul fizic si social in care traiesc prin diferite mijloace. Aşa că mulţi au „probleme' cu mâncarea, mai ales dacă nu le place ceea ce au în farfurie, sau daca parintii au o probl;ema cu cat si ce mananca copilul.
Poate că puştiul vostru nu vrea să mănânce decât carnita. Când el face fixaţie pe un singur fel de mâncare noi ca părinti ne-am putea simţi obligati să îi dam numai acel fel în fiecare zi încât să fim sigur că mănâncă ceva, dar stim pe de alta parte ca este o greșeala, deoarece ne abatem de la ceea ce este bine pentru copil – să mănânce diversificat. Mai ales că la un moment dat se va sătura de acest fel şi atunci ce facem?
Pentru că noi, ca părinți, alegem ce îi punem în farfurie copilului, nu trebuie să ne simțim obligați să îi dam numai cărniță. Dacă o facem, vom pierde ocazia de a introduce noi alimente, și riscăm să îi creăm carențe nutriționale, și chiar boli.
Foarte multe din fixaţiile alimentare ale copilului nu ar exista dacă părinţii ar ști să se raporteze corect la alimentație. Cu siguranță copilul nu va muri de foame dacă nu va primi doar felul pe care și-l dorește şi va prefera să înveţe să fie mai flexibil, mai degrabă decât să se înfometeze. Ca urmare va trebui să îi prezentăm pe rând, în fiecare zi câte un fel din o varietate de alimente, în care să includem şi favoritele, dar şi unele noi. Alegerea copilului se va face astfel intre alimentele bune (ce vrei azi sa papi – spanac sau mazare, de exemplu), nu il intrebam ca la restaurant ce ar dori sa manance, pentru ca el va mentiona numai felul preferat. Micuţul ne va surprinde la un moment dat mâncând cu plăcere din toate acestea.
Poate că nu îi va plăcea mâncarea de mazăre, de exemplu, de la prima prezentare, dar asta nu înseamnă că trebuie să scoatem complet din meniu această mâncare şi să nu i-o mai punem în farfurie. În mod normal copiii au nevoie de timp ca să accepte gusturi şi texturi noi ale alimentelor, aşa că trebuie să continuăm să servim acel preparat copilului, și începem prin a pune foarte puţin în farfurie, îl invităm doar să guste, fără a-l forţa și fără a anticipa eşecul cu comentarii care pot cauza o atitutudine de respingere, precum: „sper să îți placă', „eu nu am mâncat niciodată aşa ceva', „crezi că o să vrea?' „trebuie să mănânci”etc.
Nu uitați că noi suntem cel mai bun exemplu pentru copil, iar dacă acesta ne vede că mâncăm cu plăcere alimente sănătoase şi din preparatele noi, le va accepta cu mai multă ușurință. De asemenea, e important să nu ne „târguim' cu copilul pentru a-l face să mănânce. De exemplu, dacă vrem să îi dăm copilului să mănânce un aliment nou, iar el zice nu şi refuză să guste, nu vom începe un discurs despre cât de hrănitor este acel aliment, cât de mare şi de puternic se va face puştiul dacă mănâncă preparatul acela, și nici nu vom începe să negociem „dacă iei o gură îţi dau şi prăjitură' sau altceva ce i-ar place copilului. Poate că aceste tehnici merg o dată, dar în nici un caz pe termen lung. Această abordare duce în timp la aversiunea faţă de unele alimente. Desigur, asta nu înseamnă că nu trebuie să prezentăm copilului beneficiile alimentelor sănătoase, dar nici să întâmpinăm fiecare lingură de mancare respinsă de copil cu o salvă de ode la adresa virtuţilor produsului respectiv. Putem însă să îi spunem că alimentul respectiv contine vitaminele (ce vitamine conține), proteine etc., și că acestea îi fac bine la mușchi, ochișori ș.a.m.d., pe un ton neutru, fără să pară că îi „vindem” ceva. Sau discutăm ca și cu un om mare despre programul zilei respective, despre primăvară, păsări, copaci, animale, ca un fel de program de culturalizare pe timpul mesei, în condițiile în care sub nici o formă nu vom ține televizorul aprins când copilul ia masa.
Pentru mulţi copii momentul mesei devine o sesiune de negocieri încă de la început, cu promisiuni de fel şi fel de deserturi şi premii la final. Nici asta nu încurajează alimetaţia sănătoasă. Aceste promisiuni creează copilului impresia că dulciurile (care ar trebui evitate la această vârstă) sunt mai valoroase decât alimentele bune (din moment ce sunt recompense). Nici ameninţările cu pedeapsa nu trebuie folosite. Toate acestea nu fac decât să creeze o luptă pentru putere. Pentru a încuraja mâncatul sănătos va trebui să îi oferim copilului o gamă de alimente sănătoase (dupa ce mănânci asta – spanacul, îţi dă mami piersică sau pară, de exemplu) şi să menţinem o stare de spirit pozitivă la masă (nu încordare şi nervi).
• Îi servim copilului porţii echilibrate nici prea mari nici prea mici (uneori avem tendinta să supraestimăm cantitatea de mâncare de care copilul are nevoie). În special pentru alimentele care nu sunt preferate de el câteva linguri în farfurie sunt arhisuficiente. Porţiile mici sperie mai puţin copilul, pe când porţiile mari încurajează în timp mâncatul în exces şi obezitatea.
• Nu negociem; putem să încurajăm copilul „să ia o guriţă', dar nu vom pica în capcana negocierii cu el. Pregătim două feluri de mâncare sănătoasă şi il lasam să aleagă pe care din ele îl preferă.
• Mâncăm cu toţii la masă, nu punem copilul separat, ca el să vadă toată familia la masă, mai ales mâncând mâncare sănătoasă (modelare prin exemplul personal al părintelui). Copilul va mânca mai multe fructe şi legume dacă îi vede pe ceilalţi (mai ales copii) că fac acest lucru, aşa că profita de ocazia de a-i da să mănânce fructele împreună cu prietenii lui (servindu-i pe toţi).
• Lasă-l să mănânce singur (cu mânuța lui). Copiii ar trebui să înceapă să îşi folosească degeţelele pentru a mânca încă de pe la 9 luni, lingura, furculiţa pe la 15-18 luni. Putem lăsa la 2-3 ani copilul să mănânce singur, dar vom sta lângă el să ne asiguram că are în burtică suficientă mâncare, pentru că poate obosi mâncând singur. Dacă nu lasam copilul să mănânce singur îi iau controlul pe care el şi-ar dori firesc să îl exercite asupra mesei. Şi atunci apar problemele. Atenţie la supraalimentare!
• Ascultati-va copilul! Fiti atenti la ce vrea copilul să comunice prin comportamentul său. Când se apucă să se joace la masă cu alimentele înseamnă că e sătul, deci nu trebuie să insistăm. Dacă cere ceva de mâncat pe tot parcursul zilei, nu trebuie să îi dăm sucuri dulci, biscuiti, covrigei, bombonele, pentru că va pierde controlul senzaţiei de foame şi saţietate; este bine să îi structurăm foarte bine orele pentru mesele principale şi pentru gustări. Dacă nu vrea să mănânce nimic la această masă, trecem peste şi mai oferim ceva la masa următoare.
• Dacă sare peste o masă?
La această vârstă copii au nevoie de un program fix de 3 mese principale şi 2-3 gustări, dar nu înseamnă că e obligatoriu să mănânce de fiecare dată, acesta este numai orarul meselor. Copilul va mânca dacă îi este foame. Sub nici o formă nu se permit mici gustări între cele 5-6 mese stabilite pentru fiecare zi (şi nici lapte, suc înainte de masă)
Acest articol face parte din campania educațională Laptele, aliatul creșterii echilibrate a copiilor preșcolari și școlari', inițiată de Tetra Pak, prin care sunt încurajate obiceiurile alimentare care contribuie la creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. In plus, elevii din clasele 0-VIII pot să se bucure de jocul educative online Tinutul laptelui'. Mai multe detalii pe www.laptescolar.ro