Cum sa fie un copil responsabil

Copil responsabil pare o contradictie intre termeni. Dar oare nu tocmai faptul ca nu sunt constienti de consecintele actiunilor lor si nu sunt responsabili defineste un copil?

Ei bine, samanta de responsabilitate trebuie sadita in copii inca de cand sunt mici. Va fi nevoie de multa rabdare si consecventa din partea voastra, ca parinti, dar este un lucru necesar pentru buna dezvoltare a copilului si transformarea lui in adult cu adevarat.

In lipsa responsabilizarii la timp, ajunsi la varsta maturitatii, copiii se vor comporta tot ca niste copii – nu-si vor asuma responsabilitati, nu vor anticipa consecintele actiunii lor si, chiar atunci cand comportamentele lor grave vor afecta viata celor din jur, vor ridica din umeri precum copiii prinsi ca au facut vreo boacana.

A creste un copil responsabil presupune cativa pasi care trebuie sa se desfasoare pe termen lung. Trebuie sa-l inveti despre:

• Consecinte. Explica-i de ce exista reguli, de ce trebuie respectate si invata-l ca orice actiune/fapta are urmari.
• Empatie. Sa imparta, chiar si jucariile sau desertul preferat, sa tina cont de parerile si sentimentele altora. Acest lucru se realizeaza in primul rand prin puterea exemplului personal. Altfel, degeaba ii tot spunem sa fie dragut si empatic atunci cand noi procedam exact pe dos.
   
• Munca. Nu vorbim despre exploatarea copiilor, insa mici sarcini prin casa pot fi facute inca de la varste fragede. Sa-si stranga jucariile, sa puna vasele in chiuveta (ulterior, de pe la 6-7 ani sa si spele partea lui, eventual), sa faca ordine in camera responsabilizeaza un copil, ii dau un sentiment de incredere in sine si-l fac sa se simta membru al echipei.
   
• Alegeri. Inca de mici, copiii trebuie incurajati sa faca propriile alegeri. Cand sunt foarte micuti, ii putem incuraja sa aleaga intre doua povesti de noapte buna, apoi, intre doua feluri de mancare sau intre doua tinute.

Valoarea banilor trebuie „predata” copilului inca din primii ani de viata. Pe masura ce creste, el ar trebui informat si implicat, macar astfel, in deciziile financiare ale familiei, fara a fi impovarat de asta.

Atunci cand cumparati jocuri si jucarii, incercati sa le alegeti pe cele cu „morala”, daca se poate spune asa. Pe acelea din care copilul sa poata intelege ceva, care sa-l implice, nu doar obiecte la ale caror actiuni el sa fie doar simplu spectator.

Inclusiv atunci cand este bebelus, copilul poate fi invatat despre urmarile actiunii lui daca apasa un buton – se aprinde un bec, se aude o melodie etc.

Toate acestea pot parea lucruri mici, insa ulterior, extinzand observatiile la alte zone din viata lui, va face legaturi complexe.

Sfaturi

• Regulile nu sunt doar pentru copiii mici – pe masura ce cresc, juniorii nostri au nevoie de reguli mai complexe, caci toata viata lor se complica – nu neaparat in sens rau. Situatii noi, alegeri noi, implicatii noi si multe – se cer abordate mai complex decat in anii primei copilarii.
   
• Relatia cu banii, castigarea propiilor (mici) venituri trebuieincurajata – fie prin remunerarea unor extra-sarcini in gospodarie, fie prin incurajarea unor initiative private (fiica mea si-a propus sa „vanda” limonada colegilor).

Indruma-l, nu-l conduce!
Acesta este unul dintre lucrurile cel mai greu de realizat pentru un parinte, care va tinde intotdeauna sa dicteze lucruri copilului.

E drept ca atunci cand este bebelus, activitatile celui mic depind de vointa noastra, insa pe masura de copilul creste, ar trebui sa tinem cont de personalitatea si abilitatile lui, sa-i lasam la indemana optiuni, nu sa-i dam directive si sa rezolvam noi situatii in locul lui.

Un parinte bun este acela care ofera copilului instrumente eficiente de rezolvare pentru problemele cu care se confrunta el, nu acela care isi asuma rolul de superman/wonderwoman.

Atunci cand copilul poate lua propriile decizii, lumea i se va parea mai putin amenintatoare, va avea si el senzatia de control.

Text: Revista Baby; Foto: Shutterstock.