Cum te descurci cu un copil incapatanat? Psihologul iti raspunde!

Crezi ca ai un copil incapatanat? Sunt tot atatea tipuri de copii, cate tipuri de parinti. Nu trebuie sa uiti ca pustiul tau este asa cum esti si tu, iar daca el simte nevoia sa negocieze cu tine, trebuie sa ii incurajezi pornirea. Nu e nimic rau in a negocia cu copilul tau!

Cei mai multi dintre parinti isi doresc din comoditate un copil docil si ascultator, un copil care sa faca ce vor ei, un copil care sa nu comenteze, sa taca, sa nu faca prostii, sa nu puna intrebari.

Trist este ca acesti parinti uita ca intrebarile si curiozitatea, capacitatea de a negocia a copiilor lor este un motiv de mandrie si un semn de inteligenta.

Un copil care intreaba este un copil care vrea sa stie, vrea sa invete, iar actul de cunoastere nu este ceva ce ar trebui stopat.

Totusi, exista momente in care copilul tau va depasi limitele unei negocieri fortand nota, aici este timpul ca tu, ca parinte, sa intervii si sa nu uiti ca este nevoie de doua persoane pentru o discutie in contradictoriu, nu?

Tine minte acest lucru atunci cand treci la pasul urmator: expune-ti parerea in mod clar si ferm.

Cand sa incepi sa te temi de un copil incapatanat

Atata timp cat se poarta cuviincios, il poti lasa sa se planga putin de „nedreptatea' care i se face. Uneori este bine sa il lasi pe micut sa aiba el ultimul cuvant.

Adesea, o nemultumire a lui, cum ar fi „De ce trebuie sa fac tocmai eu asta?', nu asteapta un raspuns si nici nu merita unul. Trebuie sa inveti si tu sa citesti semnele si sa intelegi ca „bombanelile' lui se pot traduce prin: „O sa fac ceea ce imi spui pentru ca trebuie si nu pentru ca imi place.'

Cel mai bine este sa stabilesti de la bun inceput niste reguli. Unor copii chiar le face placere sa discute in aceasta maniera. Spre exemplu, ii poti enumera ce anume are voie sa faca si ce nu.

Cel mic trebuie sa inteleaga faptul ca unele lucruri nu pot fi negociate, ca exista situatii in care cuvantul parintilor este hotarator si ca numai ei pot decide ce este de facut. Poti avea o replica-stas pentru aceste situatii, cum ar fi: „Acest subiect nu este deschis discutiei'.

Nu trebuie sa te temi ca statutul tau este amenintat; copilul tau vrea doar sa obtina mai mult decat ii oferi.

Tipuri de parinti si copii

Copilul tau:
Nu are voie sa ridice tonul, sa vorbeasca urat, trebuie sa asculte in liniste punctul de vedere al celeilalte persoane, fara sa intrerupa. Acest tip de comportament il va ajuta si in viata – copilul tau va invata de la o varsta frageda cum si in ce termeni se realizeaza o negociere, ceea ce este un lucru bun.

Tipuri de parinti:
Cand apare o problema, unii parinti cauta vinovatii si tin morala, fapt ce scade eficienta rezolvarii conflictului si invatarii unor reguli de disciplina.

Asa NU Asa DA
Parintele indulgent. Ii permite copilului sa se manifeste cum vrea el, fara restrictii.
Parintele autoritar. Ii cere copilului sa respecte cu strictete regulile impuse. De obicei, este rece si detasat fata de copil.
Parintele indiferent. Nu este preocupat de realizarile lui si nici nu manifesta frecvent trairi emotionale pozitive pentru el.
Parintele protector: Este extrem de atent la nevoile copilului si se dedica cu toata fiinta sa meseriei de parinte.
Parintele democratic: Are in vedere intotdeauna ca drepturile copilului sa fie respectate, fara a omite stabilirea unor reguli care sa fie aplicate consecvent si urmate de toti membrii familiei.


Copilul parintelui indulgent

Parintele indulgent se consulta cu copilul atunci cand ia o decizie. Aceasta atitudine ii permite copilului sa-si dezvolte o identitate. Un stil parental indulgent mai sta la baza dezvoltarii creativitatii si a capacitatii de a lua decizii. Dezavantajul acestui tip de educatie se prezinta prin faptul ca un copil crescut intr-o maniera indulgenta va intelege greu rolul limitelor, al regulilor, si nu va stii sa tina cont de ele atunci cand situatia o cere.

Copilul parintelui autoritar

Stilul autoritar il invata pe copil sa devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care ii este frica; ii dezvolta simtul critic; il invata sa devina perfectionist („Daca faci ceva, atunci fa-o perfect!'). Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte – copil.

Din pacate, adoptarea acestui stil parental atrage dupa sine numeroase dezavantaje. In primul rand, copilul crescut de parinti autoritari va invata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele altora; el va fi neiertator cu cei care gresesc („Cum poate fi asa proasta?'). De asemenea, acest copil va intampina dificultati in realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme in permanenta ca ar putea gresi.

Implicatii:

Exista un alt mare dezavantaj pentru aceasta tipologie de parinti si copii. Pentru copilul parintelui autoritar „a gresi' e sinonim cu „a fi un ratat'. De aceea, preocuparea lui majora este „Ce va zice tata (mama) cand va afla?'. Nu de putine ori, acestia sunt nevoiti sa minta pentru a-si masca propriile greseli si a-si menaja parintii sau a nu scadea in ochii lor.

Copilul parintelui indiferent

Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o stima de sine scazuta, poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un puternic complex de inferioritate.

Spre deosebire de copilul crescut autoritar (care toata viata se va ghida dupa regulile stricte pe care le-a invatat in copilarie), copilul crescut indiferent se va baza doar pe experienta lui de viata. De aceea, dupa ce va ajunge la varsta adulta si se va pune problema sa primeasca sfaturi referitoare la cum ar trebui sa se comporte, cum ar trebui sa-si educe copilul, de ce ar trebui sa se fereasca etc., el nu va fi dispus sa asculte.

Copilul parintelui protector

Odata cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinti; el gaseste ca este dificil sa comunice direct cu parintele despre problemele personale, de teama ca acesta nu-l va intelege si se va ingrijora. Astfel, copilul va invata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de parinte.

De asemenea, atunci cand va fi pus in situatia de a-si exprima frustrarea sau mania, prefera sa se exprime indirect, prin acte de razbunare sau sabotaj.

Copilul parintelui democratic

Parintele care se comporta democratic considera ca nu legea este cea mai importanta, ci omul este pe primul loc. Cel care imbratiseaza acest stil parental este suficient de indulgent, flexibil si deschis spre nou, insa este in acelasi timp suficient de autoritar pentru a impune o disciplina riguroasa.

El incurajeaza copilul sa fie independent, respectandu-i opiniile, interesele si personalitatea, il invata se respecte reguli si sa indeplineasca sarcinile care i se dau. Ca urmare a acestor atitudini parentale, copilul isi va dezvolta un echilibru emotional care va sta la baza dezvoltarii armonioase a personalitatii. Copilul isi va dezvolta deprinderi de comunicare eficienta, va manifesta creativitate, initiativa, capacitate decizionala, autonomie personala.

Va avea un nivel ridicat al stimei de sine. Cu toate ca in aparenta stilul democratic are numai avantaje, totusi e bine sa mentionam faptul ca un copil crescut in acest mod se va adapta cu greu stilului autoritar.

Fiecare stil parental are avantajele si dezavantajele sale; mai mult decat atat, in timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati (independenta, exprimare libera), altii le considera defecte (razvratire, comentarea ordinelor).

Text: Psiholog Robert Cristian,
Foto: 123rf.com

Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Copilul tau