De ce arata cu degetul?

Aratatul cu degetul protoimperativ ar trebui sa apara in jurul varstei de un an. Daca nu se dezvolta pana la 16-18 luni si forma protodeclarativa, ar fi foarte bine sa consultati un specialist.

copil, comunicare

Inca din primele zile de viata, copiii se stradu­iesc sa comunice cu adultul. Cand descopera ca, folosind manutele, degetelele sunt mult mai eficiente in a „explica adultilor ce vor sa obtina, au o revelatie. {i ei, si noi, parintii.

De multe ori, noi nu ne dam seama cat de mult se stra­duieste copilul sa se faca inteles si ce realizare este aratatul cu degetul pentru el. Intr-adevar, acest simplu aratat cu degetul este o etapa foarte importanta in procesul de dezvoltare a limbajului, si putem spune ca este un important predictor al dezvoltarii sociale a copilului.

Este o etapa peste care nu se prea poate sari in dezvoltarea normala a copilului (asa cum, de exemplu, multi copii sar peste etapa mersului in patru labe). Aceasta etapa ar trebui sa inceapa in jurul varstei de un an, cel tarziu pana la 16-18 luni.

Conform studiilor, micutii care arata cu degetelul la varsta de un an sunt mai pu­tin agresivi si mai independenti la varsta de doi-trei ani. Un copil (si nu numai) care reuseste sa ga­seasca o cale de comunicare eficienta cu ceilalti este mai putin frustrat, are sanse mai mari sa isi dezvolte abilitatile de relationare cu semenii.

Prima etapa in dezvoltarea acestei modalitati este completa in jurul varstei de noua luni, cand copilul este capabil sa urmareasca adultul atunci cand acesta ii indica cu de­getul un anumit lucru intr-o anumita directie: „Uite, acolo e un catel!.

Absenta acestei etape indica pro­bleme in dezvoltare – tulburari de invatare, de dezvoltare a limbajului, tulburari de tip autism.

Urmatoarea etapa, care se definitiveaza in jur de 12-14 luni, este cea in care co­pilul incearca, pentru a obtine un obiect la care nu poate ajunge, sa atraga aten­tia adultului, facand contact vizual cu acesta si aratand cu degetelul spre ceea ce vrea sa obtina, verba­lizand asa cum poate el la aceasta varsta. Aceasta este forma protoimperativa. Copilul pri­veste alternativ la adult si la obiectul pe care vrea sa il obtina, in efortul de a-si comunica dorinta. Obiectul este scopul lui, iar adultul este doar mijlocul prin care el ar putea atinge acel scop.

Cateva luni mai tarziu se in­­verseaza scopul cu mijlo­cul, forma protodeclarativa a indicarii cu degetul, copilul arata catre un obiect interesant, va verbaliza si va privi alternativ obiectul si adultul, nu pentru a obtine obiec­tul, ci pentru a dirija atentia adultului catre obiectul, ima­ginea sau evenimentul care este interesant pentru copil. Totodata, se dezvolta si o alta maniera de a interac­tiona cu adul­tul: aceea de a aduce adultului obiecte numai ca sa i le arate. Copiii cu tulburari din spectrul autist nu reusesc sa atinga unul sau mai multe din aceste stadii de dezvoltare a atentiei „asociate.

Se pare insa ca baietii invata sa indice, sa arate cu degetul mai tarziu decat fetele, iar ca un copil sa stie sa faca acest lucru trebuie si invatat, si incurajat sa o faca de catre persoanele adul­te care stau cu el. Ince­pand cu gestul parintilor lui de a-i indica obiecte din jurul sau („asta e mingea, asta e masinuta etc.), continuand cu indicarea imaginilor din cartile pentru copii, apoi cu indicarea acelor imagini cu manuta copilului tinuta de mana adultului. Treptat, copilul va utiliza acest gest pentru a indica ceea ce este interesant pentru el la un moment dat, va reusi sa isi exprime o dorinta sau o necesitate.

De aceea, copilul trebuie urmarit cu atentie cand si daca invata la timp sau daca atinge la timp eta­pele de dezvoltare corespunzatoare fiecarei varste, pentru ca orice dificultate descoperita la timp are sanse mai mari sa fie tratata corespunzator.

Desi pentru unii reprezinta un semn de proasta crestere, aratatul cu degetul la copilul mic indica o dezvoltare normala.

â–  Pana in varsta de un an, parintii ar putea incepe stimu­larea aparitiei gestului de a indica prin modalitati simple, cum ar fi a pune copilul sa aleaga folosind manutele: tinem doua jucarii in mana, una in stanga si alta in dreapta, in campul vizual al copilului si il intrebam pe care dintre ele o vrea. Nu le tinem foar­te aproape una de alta, pentru a nu fi alese „la pachet, o prezentam mai intai pe fiecare, mutand juca­ria „un pas mai in fata, spre copil, apoi le aducem la ace­lasi nivel. Odata ce incepe sa exerseze acest lucru si suntem siguri ca a ales una (le-a privit pe ambele si s-a oprit asupra uneia) si intinde mana catre ea, ii dam jucaria si, desigur, si incurajarea „bravo, foarte bine.

â–  Cu cat copilul este mai mare (spre varsta de un an), cu atat il vom incuraja sa ne arate cu degetelul jucaria pe care o va alege. Nu este cazul sa va pu­neti problema bunelor ma­ni­ere la aceasta varsta, caci daca micutul se dezvolta normal si din punct de vedere intelectual, va interioriza cu usurinta, la timpul potrivit, faptul ca nu este un gest politicos sa arati cu degetul.

â–  Aratatul cu degetul protodeclarativ indica, printre altele, si faptul ca micutul intelege ca ceilalti au o perspectiva diferita asupra lucru­rilor decat o are el, ca tu, adul­tul, de exemplu, esti o persoa­na diferita, cu o minte diferita.

â–  Un copil autist, insa, asu­ma faptul ca adultii din jurul lui stiu deja ce stie el sau ce vrea el, asa ca nu are rost sa arate spre ceva. De multe ori, cand adultul ii indica cu degetul ceva unui copil autist acesta priveste la deget.

Text: Cristiana Haica; Foto: dreamstime.com

Recomandari
Redactia.ro
Unica.ro
Sfatul Medicului
Mai multe din 1 - 2 ani