Depresia paternală

Nu numai mămicile sunt afectate de depresia postnatală, se pare că și tații experimentează o perioadă dificilă după venirea pe lume a bebelușului. Între stările de dezorientare și noile responsabilăți, să devii tată nu este neapărat ușor.

Cum se manifestă?
De cele mai multe ori apar schimbări de comportament: stres neobișnuit, stare de nervozitate, mai puține zâmbete, fără poftă de mâncare, insomnie, deși oboseala există. Mulți tați aflați în această situație spun că nu au încredere în ei înșiși și în capacitatea lor de a avea grijă în mod corespunzător de copil, de a fi un tată bun.
Uneori, înfuriați de plânsetele bebelușului, nu mai au puterea nici de a-l atinge. Nu înțelege ce s-a întâmplat cu el, se culpabilizează în exces, nu simte că-și iubește copilul, ceea ce accentuează suferința.

De ce resimt această depresie?
Spre deosebire de mame, tații nu simt schimbările fizice din timpul sarcinii. Nașterea copilului li se pare astfel mai bruscă și unii suferă un șoc emoțional. Să devii tată este o schimbare imensă de statut: trebuie să devină o persoană stabilă, sigură, să poată fi responsabil de o altă ființă mai mică. Această redefinire de sine, duce la o anumită dezorientare, care dacă este profundă poate deranja. El simte nevoia să fie un tată perfect pentru care cuvintele de ordine sunt „ar trebui, „eu fac. De asemenea are impresia ca soția nu mai are ochi pentru el ci doar pentru bebe, se simte exclus și inutil și-l percepe pe cel mic ca fiind responsabil de această îndepărare față de soție.

Cum depășesc starea?
Primul lucru pe care trebuie să-l facă este să vorbească cu soția lui, cu părinții, prietenii și de ce nu, cu un medic. Nu trebuie să le fie rușine să dezvăluie ceea ce simt, în fond nu sunt singurii tați care trec printr-o astfel de perioadă, iar problemele sunt destul de ușor de înțeles. Vorbind este, uneori, suficient pentru a debloca totul.
Cel mai bun mod de a se simți tată este să se ocupe de bebe, să o ia treptat, pot începe cu pregătirea biberonului sau a apei pentru baie, urmând ca mama să se ocupe apoi de activitatea propriu-zisă.
Cu astfel de mici acțiuni, sentimentul de paternitate va veni de la sine. Din când în când se poate apela la un ajutor pentru câteva ore, timp în care pot petrece numai cu soția, ceea ce îi ajută să se simtă importanți. De asemenea, o seară doar între bărbați, la un joc de cărți sau vizionarea unui meci ar trebui să fie un obicei, să nu renunțe complet la anumite activități care îi fac plăcere. Paternitatea trebuie acceptată și privită ca o evoluție, nicidecum o ruptură.

foto: Shutterstock