Din cauza ta nu am putut sa…

Adevarata dovada a maturitatii se poate masura in capacitatea de a-ti asuma raspunderea pentru faptele tale, pentru deciziile pe care le iei si, mai ales, pentru consecintele acestora.

Inca din copilaria mica (primii 6 ani de viata), am invatat ca este foarte simplu sa scapi de pedeapsa daca gasesti un vinovat in jur (chiar si imaginar) si dai repede vina pe el. Atunci scapam de statul la colt, de cearta, de bulina neagra. Acum, cand nu mai suntem copii, si chiar avem propriii nostri copii, pastram aceasta meteahna, desi nu stiu de pedeapsa cui fugim.

Dam vina pe ceilalti, pe soarta, viata si destin, ca sa scapam de propria noastra constiinta, in fata careia ne este cam rusine sa stam cu capul sus? Sau ne-am obisnuit prea tare cu neasumarea raspunderii si nu mai intelegem sa ne explicam altfel esecurile, insuccesele, lenea, alegerea celui mai lesnicios drum?

Aici vorbesc despre orice frustrare sau regret legat de ceva ce ne-am fi dorit sa facem si nu am facut. Daca nu acceptati ca va numarati printre persoanele de acest gen, verificati: v-ati surprins vreodata spunand ca daca aveati alti parinti, alt sot sau alta sotie erati (he, he!) departe?

Propriile decizii

„M-am maritat de tanara, eram studenta si a trebuit sa renunt la facultate. Trebuie sa recunosc, sunt extrem de frustrata din aceasta cauza, deoarece mi-as fi dorit sa am si eu studii superioare, aveam mai multe sanse acum.

Si asa incepe lista de nemultumiri a doamnei. Practic, toate necazurile, frustrarile sunt justificate si mentinute de ea prin explicatia-cauza originara – a trebuit sa renunt la facultate pentru ca m-am maritat. Din aceasta cauza am salariu mic, un loc de munca ce nu imi place, arat rau pentru ca nu am bani sa ma ingrijesc, relatia cu sotul merge prost deoarece el e de vina, ca doar cu el m-am maritat, nu?! etc.

Reformularea corecta ar fi – am decis sa renunt la facultate, nu – a trebuit sa renunt la facultate. Si daca am decis, in­­seamna ca am fost de acord cu decizia, deci nu ar trebui sa ma plang. Daca nu mi-a placut ce am decis, am avut mereu libertatea sa schimb aceasta decizie. Si de ce nu am facut-o? Din cauza lui. Fals. Nimic mai fals. Numai si numai din cauza mea. Cine m-a oprit ca dupa un timp sa ma apuc de invatat si sa evoluez profesional? Doar eu.

Citeste continuarea in revista BABY editia lunii aprilie.
 


Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Revista