Disciplină: 6 strategii pentru un copil încăpățânat

Pe la 2-3 ani, cam toți copiii trec printr-o fază de încăpățânare acută. Este o etapă de afirmare a independenței lor și lupta cu părinții face parte din evoluția lor. În această perioadă au loc multe crize de nervi și plâns, iar disperarea părinților atinge cote maxime. Totuși există câteva metode prin care poți 'dovedi' un mic încăpățânat.

 

 

1.      Evită luptele făcând apel la reguli

Dacă aveți deja un set de reguli (ieșim în parc doar după ce mâncăm, stingerea se dă la 20.30 etc) e mai ușor să eviți luptele pentru putere – poți invoca oricând regula (deocamdată este prea mic să te întrebe 'dar cine a stabilit regula asta?'). Iar asta te scoate pe tine din rolul de 'omul negru'.
2.  Oferă-i senzația că deține controlul 

În loc să-i spui tu pas cu pas ce are de făcut – dă-i senzația că e în control. Nu îl bate la cap să se spele pe dinți după masă, va refuza, doar ca să te contrazică. În schimb, întreabă ceva la modul 'Ce altceva mai faci după ce mănânci, înainte să ieșim în parc?' Va fi foarte încântat să găsească singur răspunsul corect și, de vreme ce el a descoperit ce trebuie făcut, nu va considera sarcina impusă, drept care nu va plânge – cum ar fi făcut-o dacă s-ar fi simțit obligat să se spele pe dințișori. În plus,  o asemenea atitudine are avantajul că-l responsabilizează de mic.

3. Lasă-l să ia mici decizii care-l privesc direct
 

Dacă îi vei spune să-și ia jacheta, cel mai probabil va refuza. Drept care trebuie să te comporți în așa fel încât să pară că el ia decizia de a o îmbrăca.

'Înteleg că nu vrei să porți jacheta azi. Tu știi mai bine dacă ți-e cald sau frig, dar pentru că mi-e teamă că îți va fi frig, îți propun să o luăm cu noi, și dacă ți se face frig o poți îmbrăca'. Această stragetie funcționează mult mai bine decât dacă-i spui 'îți vei pune jacheta pe tine sau nu mergem deloc afară'.

 

4.  Ascultă-l cu adevărat

Ca adulți suntem tentați să credem că noi știm tot ce e mai bine. Dar uităm că la 3 ani shutterstock_144185362viața se vede altfel. Uneori, în spatele fiecărui moment de încăpățânare stă un motiv foarte bine întemeiat (din perspectiva lui), pentru care copilul tău refuză să facă un anumit lucru. O prietenă exasperată că băiețelul ei de 3 ani nu dorea cu niciun chip să poarte o haină căptușită cu blăniță a descoperit după multe crize de plâns ale copilului că el nu dorea să fie precum Cruela cea rea. Dar asta pentru că a stat de vorbă cu cel mic până când a aflat motivul – lucru care prespune să ai răbdare și să asculți cu adevărat copilul, în loc să-i închizi gura cu un 'lasă-mă cu tâmpeniile, am spus că vei îmbrăca haina, o vei face!'
5. Renunță la pedepse

Copiii nu învață mai nimic dintr-o ceartă. Asemenea adulților, când se află într-un conflict, adrenalina îi împiedică să fie raționali și să-și învețe lecția. Ei se comportă frumos pentru că vor să ne facă pe plac, nu pentru că le este teamă că vor fi pedepsiți. Cu cât pedepsești mai mult un copil, cu atât va fi mai puțin dispus să-ți facă pe plac. Dacă îl loc să-l pedepsești, vorbești cu el și afli de ce se comportă într-un anumit fel, vei 'dilua' străile lui de furie și veți avea mai puține episoade de ceartă.

 

6. Respectă-l și tu

Cei mai mulți încăpățânați au o personalitate foarte puternică și temperament și vor să fie respectați, chiar dacă sunt prea mici pentru a înțelege noțiunea de respect. Cu ei nu poți folosi argumentul 'faci așa, pentru că așa spun eu, eu sunt părintele, tu copilul' pentru că foarte repede îți vor contesta autoritatea. Lor trebuie să le aduci argumente, pe ei trebuie să-i tratezi pe picior de egalitate, oricât de greu ți-ar fi să o faci, din cauza orgoliului tău de adult.

foto Shutterstock

 

Recomandari
Redactia.ro
RTV
ziareonline.ro
Proiecte speciale
Unica.ro
Huff
Faxnews
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Copilul tau