E bine să ne lăudăm copiii?

Da, dar cu cap! Atunci când ne lăudăm copiii le intensificăm sentimentul propriei valori. Cât se poate de adevărat, numai că… lauda este o artă.

În cazul preșcolarilor mai ales, prea multe cuvinte de laudă pot face mai mult rău decât bine.
 Suntem mândri atunci când copiii noștri de doar câțiva ani încep să învețe să-și manifeste propria voință.

Ni se pare că laudele noastre (Oh, ce frumos! Ești minunat! Ce maestru!) îi dau aripi, iar entuziasmul vostru îi stimulează pentru obținerea unor noi succese. Atenție însă! Aceasta poate fi totuși o capcană în care cad mulți părinți.

Dacă vom exagera, copilul va ajunge să creadă că este desăvârșit în tot ceea ce face și că nu mai trebuie să se străduiască. De aceea, atunci când ne lăudăm copilul, trebuie să apreciem și să evaluăm ceea ce a reușit să realizeze, fără să scăpăm din vedere ceea ce ar fi trebuit să învețe.

Un copil lăudat excesiv își formează convingerea că este excepțional. Confruntarea dintre imaginația sa și realitate este foarte dureroasa. Când în afara casei copilul nu este tratat ca buricul pământului și nu mai aude cuvinte de laudă, adeseori reacționează cu agresivitate la lumea înconjurătoare.

De aceea, copiii care în familie au fost ridicați pe un piedestal, adeseori nu îndrăgesc grădinița și nu reușesc să se integreze în grupul copiilor de aceeași vârstă.

 

Încrederea de sine este una dintre calitățile esențiale ce trebuie dezvoltate la un copil. Chiar dacă beneficiază de șansă, inteligență și bani, copilul nu se va putea realiza din plin în plan social.

Tocmai de aceea, dacă dorim să ne stimulăm copilul și să-l răsplătim pentru eforturile făcute, ar trebui să ținem minte următoarele lucruri:

  • Laudele rostite prea des își pierd valoarea și nu mai reprezintă o motivație pentru eforturile viitoare;
  • O laudă adevărată (fără „dar, „poate, „încă etc.) trebuie adusă doar pentru o faptă cu adevărat excepțională;
  • O mustrare înțeleaptă îl poate ajuta pe copil să-și cunoască propriile posibilități;
  • Copiii crescuți fără cuvinte de laudă, dar care au fost mustrați și criticați permanent, ajung adeseori la maturitate indivizi complexați și reținuți.

 

fetita tristaTrebuie pedepsit copilul?

Multe mămici, în așteptarea venirii pe lume a copilului lor, își amintesc de propria copilărie, cu toate clipele ei plăcute și neplăcute.

Își amintesc foarte bine și de pedepsele aplicate de educatoare sau de părinți și își promit atunci că vor proceda astfel încât odrasla lor să nu treacă prin asemenea momente grele. Suntem convinse că vom reuși să ne creștem copilul fără a-l pedepsi.

Ne spunem: niciodată nu vom profita de superioritatea noastră pentru a-l obliga să facă ceva. Va înțelege singur că ne dorim tot ce este mai bine pentru el.

Dar micuțul crește, devine un omuleț independent, care vrea întotdeauna să facă ceea ce noi considerăm nepotrivit. Vin momente în care ne simțim neputincioase. Îi explicăm, îl rugăm, îi explicăm din nou, dar el nu vrea să ne asculte.

Și atunci ce e de făcut? Îl pedepsim. Apoi ne este rușine, căci ne amintim ce ne-am promis. Ne punem întrebarea: chiar sunt necesare pedepsele? Ce spun despre asta psihologii? Marea majoritate afirmă că cei mici trebuie să știe că există anumite granițe pe care nu le pot încălca.

Această informație le-o transmitem, printre altele, și prin pedepse. Totuși, acest lucru nu înseamnă că toate pedepsele sunt bune. Este o adevărată artă să găsești o pedeapsă inteligentă.

 

Când dăunează lauda și când ajută?  

a. Ana spune că a pictat un tablou. Pe foaie nu se vede nimic altceva decât o mâzgălitură colorată.

  • O laudă neinspirată – Ce tablou minunat! Vei deveni o mare pictoriță!
  • O laudă bună  Ce culori frumoase! Dar spune-mi, ce ai vrut sa pictezi?

b. Luca se joacă cu mingea, cu un prieten mai mare decât el. Chiar dacă se străduiește, nu reușește să prindă și el mingea.

  • O laudă neinspirată – Minunat! Ești genial, maestre!
  • O laudă bunăNu e deloc ușor ce ai avut tu de făcut. Dar dacă vei continua să exersezi, vei deveni foarte bun.

c. Matei și-a pus singur pantalonii. Nu s-a încheiat la nasturi, a uitat să-și pună șosetele și s-a încălțat cu pantoful drept pe piciorul stâng.

  • O laudă neinspirată – Bravo! Te-ai îmbrăcat absolut singur!
  • O laudă bună Te-ai îmbrăcat foarte frumos. Dar data viitoare să nu te mai grăbești. Astfel vei reuși să te închei la nasturi și să-ți pui și șosetelele.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Sfatul Medicului
Trending news
Mai multe din Psihologie