E timid – cum îl tratezi?

Specialiștii definesc timiditatea drept o frică marcantă de a fi în centrul atenției. Persoanele timide sunt îngrozite că s-ar putea comporta în așa fel încât să fie puse în situații stânjenitoare sau umilitoare. Acestea evită sa fie în centrul atenției sau să ajungă în situații pe care nu le pot controla și în care comportamentul lor (sau al celorlalți) poate fi stânjenitor sau umilitor. Timiditatea este o afecțiune 'cronică' – ea nu se tratează de la sine. Dacă ai un copil timid, trebuie să reacționezi de pe acum.
De ce este timid? Timidiatea nu este o moștenire genetică, așa cum uneori se mai spune, copilul timid nu seamănă cu cineva din familie. El se comportă așa pentru că îi este teamă că nu se va descurca sau că va fi judecat, că nu va fi acceptat de către ceilalți.

Există copii care sunt foarte îndrăzneți printre semenii lor, sunt adevărați lideri în mica lor comunitate, dar care devin niște melci ce se retrag în cochilie, la cel mai mic semn că adultul i-ar putea certa sau judeca. in prezenta celui mai mic semn ca un adult ar putea sa devina aspru in judecati.

Este copilul tău timid?

Nu toți copiii cărora nu le place să petreaca timp în compania adulților sunt timizi. Unii preferă să stea cu prietenii lor de joacă ori să-și studieze păpușile sau mașinutele decât să fie supuși tirului de întrebări pe care le-au auzit de mii de ori: câți ani ai, cum te cheamă, cum e la gradiniță?.

Așadar, nu orice copil retras este un copil timid (și nu în orice imprejurare); el poate avea preferințe sau antipatii în rândul adulților cu care vine în contact.

Terapia prin joc

Pentru a vindeca sau ameliora timiditatea copilului tău (dacă este retras în raport cu alți copii), terapeuții recomandă activitățile de grup. Iată un joc pe care-l poți pune singură în aplicare: adună un grup de copii, împarte-l în două (printr-o tragere la sorți eventual) și dă uneia dintre părti sarcina de a mima o activitate, iar celeilalte de a aplauda când au înțeles-o.

Unii sunt privitori și alții executanți. Apoi îi rogi pe copii să schimbe rolurile. Timidul tău puști va avea astfel mai mult curaj să se „desfașoare', pentru că va vedea că nu eset singurul în situații 'dificile' și că nu se întâmplă nimic rău.

Ce mai poți face

Ca regulă generală, orice formă de socializare este o bună oportunitate pentru a dobândi abilități sociale noi.

Lasă-ți copilul să se joace cu cât mai mulți copii, fără a-l forța sau presa în acest sens, tu oferă-i doar oportunitatea.

•  Organizează cât mai multe întâlniri și activități care să-i placă și dă-i ocazia să poată demonstra o abilitate, ceva la care este bun. Un timid are nevoie doar de un plus de încredere și apreciere. Poate are o colecție deosebită, poate cântă  foarte frumos la un instrument sau este un sportiv talentat (vezi aici ce sport i se potrivește). Oferă-i șansa de a fi lăudat pentru calitățile lui.

• Analizează-ți tu comportamentul – vezi dacă nu cumva îl critici prea des sau îl cerți la fiecare greșeală sau preiei din responsabilitățile lui, spunându-i că el e mic și oricum nu se descurcă.

• Fii atentă la cei din mediul copilului – poate are o educatoare cam temepramentală sau poate în grupul lui de la grădi (dacă e în colectiv) are vreun bătăuș care-l teririzează, iar educatoarea îi ia partea aceluia.

• Laudă-l pentru fiecare realizare și lasă-l să te ajute, pe măsura posibilităților lui, la treburi de oameni mari – asta îi va da încredere în el.

• Nu-l forța în interacțiunile sociale – aici, uneori, regulile bunului simț pot aplicate abuziv, pot crea baza unei timidități excesive – dacă la fiecare întâlnire cu un străin, copilul va fi forțat nu numai să salute, ci și să spună vreo poezie și să răspundă la interogatorii, sigur că se va feri să fie pus în situații similare, iar tu te vei grăbi să-l etichetezi drept timid

foto Shutterstock