Fara stres acasa

Stresul de acasa (si aici nu ma refer la nevestele cicalitoare, sau la cei care locuiesc cu soacra) este un motiv de dezechilibru psiho-afectiv si, m` hazardez a spune, de boala fizica, precum si de destramare a cuplurilor cu copii.

Studiile efectuate (evident, de o universitate americana) au aratat ca parintii considera ca foarte stresante (si dovedit stresante – prin cresterea concentratiei de cortizol salivar, un important si fara echivoc marker al stresului) acele perioade ale zilei in care toti sunt acasa si trebuie sa faca lucruri repede-repede, sub presiunea timpului: dimineata, inainte de plecarea la scoala si serviciu, atunci cand toti trebuie spalati, man­­­­cati, imbracati, echipati de pornire, si seara, inainte de masa de seara, dupa intoarcerea de la munca, gradi sau scoala, cand iar sunt anumite rutine de desfasurat intr-un adevarat iures. Ca sa nu mai vorbim despre cei care continua stresul si dupa masa de sea­­­­ra, cu niste copii atomici, copii care sunt la varsta exploziva de 2 ani, sau cu copii care au teme de facut, ori, si mai si, cei care au mai mult de un copil pe langa casa omului. Pe acestia din urma, sincer, si consider adevarati martiri. Ei, saracii, merg la serviciu sa se mai odihneasca putin…

Stresul matinal

Chiar sunteti decisi sa scapati de stresul de dimineata? Atunci incepeti sa aplicati cateva dintre propunerile de mai jos. Ceea ce povestim despre rutinele de dimineata trebuie sa fie strans legat de schimbarea rutinelor de seara. Nu se poate una fara alta.
OBLIGATORIU:  aveti pantofii curati, hainele groase periate, curate si aranjate pe umerase, in hol? Langa ele se afla geanta, ghiozdanul etc. fiecarui membru al familiei care iese din casa dimineata, iar in acestea sunt asezate de seara toate obiectele necesare, cu exceptia pachetelului de mancare? In dormitor, pe scaun sau pe un umeras, sunt puse (de cu seara), curate si calcate, hainele cu care se va imbraca fiecare in acea zi? Daca aceste prime conditii nu sunt indeplinite, trebuie sa va treziti cu o jumatate de ora mai devreme decat va treziti de obicei. Vreti sa mai scadem o jumatate de ora din somnul de dimineata? Haideti sa vedem – in bucatarie, pe masa, sunt pregatite si acoperite cu servetel farfuriile, canile, tacamurile pentru micul dejun? Ati verificat daca aveti lapte, cereale etc.? Daca raspunsurile sunt afirmative, e bine.

In legatura cu stresul de acasa, principiul este: daca tu nu ai grija de tine, atunci… bine; noi, restul, avem treaba. Nu te astepta sa iti dea cei din afara casei solutii. Gaseste-le singur si aplica-le degraba.

Va treziti la timp?

Treziti copilul mai devreme decat de obicei, cel putin cu 15 minute, ca sa aiba vreme sa isi faca rutinele de dimineata in tihna, fara graba. Asta presupune ca voi sa fiti treji (macar unul dintre voi) cu alte 15 minute inaintea copilului, sa va fi spalat si baut cafeaua, ca in timp ce juniorul isi face necesitatile si mananca sa aveti vreme de machiat, frezat, barbierit si imbracat. Nu mai distrageti atentia copilului de la micul dejun cu televizorul sau taclale care nu se mai sfarsesc, spuneti-i ca vorbiti cu el dupa ce termina de mancat. Incercati sa il invatati care este ordinea in care se desfasoara activitatile dimineata, nu il mai stresati reamintindu-i mereu „hai mai repede la masa, „spala-te, „imbraca-te etc. Indiferent de varsta (de la 4 ani in sus), inva – tati toti membrii familiei sa isi debaraseze singuri masa dupa ce iau micul dejun.

Minute rezerva

Obisnuiti-va cu ideea ca atunci cand vine ora de plecare (ora care se stabileste astfel incat niciunul sa nu intarzie) sa mai aveti minimum 5 minute de rezerva pentru un ultim caca sau pipi (cauzat de emotia diminetii), pentru schimbarea rapida a unui ciorap rupt, minute care sa fie folosite, in cazul in care nu apar incidente, pentru discutii amuzante intre voi. Rusii au obiceiul de a sta cateva minute pe scaune inainte sa iasa din casa. Foarte bun ritual, caci atunci ai vreme sa iti aduci aminte ca ai lasat geamul deschis, ca ai uitat un document etc.

Ordine si disciplina

Primul lucru de facut atunci cand venim acasa este sa curatam hainele si pantofii de strada, sa le punem bine pentru maine si sa ne spalam – ca doar venim dintr-un mediu plin de microbi. Hainele de casa – pe noi, cele de strada – la spalat sau la locul lor, dupa caz. Observati ca nu am pomenit inca nimic de televizor sau calculator, da? Si nici nu voi pomeni prea curand. Acum e timpul pregatirii cinei, dar nu inainte de a verifica gentile si ghiozdanele de resturi si de teme. Sunteti deja in bucatarie? Ati gasit masa din bucatarie curata (caci dimineata, fiecare si-a strans farfuria dupa ce a servit micul dejun, sper), acum spalati farfuriile (daca nu ati avut timp sa o faceti dimineata) si pregatiti pe indelete cina, in timp ce discutati cu toti membrii familiei (pregatirea cinei si discutia au loc in prezenta tuturor). Acum e momentul sa povestim ce am facut in ziua care e pe cale sa se incheie. Inca nu am pomenit de TV, asa ca lasati telecomenzile jos. Despre el vine vorba abia dupa stransul mesei si dupa rezolvarea treburilor de seara: teme, ordine, pregatit hainele pentru maine, gatit, joaca cu copilul (in schimburi), asta daca cel mic a facut deja partea lui de treburi casnice.

Televizorul: cand si cat?

O sa credeti ca am ceva cu televizorul. Nu am, va marturisesc ca si mie imi place, dar TV-ul nu este aparatul de oxigen al bolnavului de la ATI, deci nu este vital, ca urmare nu trebuie sa zbarnaie permanent ca un zgomot de fond al casei, doar-doar prinde pe cineva in mreje sa stea in fata lui cu orele. Un lucru trebuie sa fie clar: aparatul se porneste numai la emisiunile care ne intereseaza, iar dupa terminarea acestora, se opreste. Incercati si veti avea numai de castigat – la factura de curent, la atentia fata de sot/sotie, la cantitatea si calitatea timpului acordat copilului, la volumul de treburi casnice facute in unitatea de timp si nu numai. In plus, nu veti mai lasa singur copilul in fata ecranului, ci veti ajunge, asa cum este ideal, sa urmariti impreuna acele emisiuni (chiar desene animate) din care cel mic sa inteleaga ce trebuie, nu ce poate, la nivelul lui de varsta.

Stresul de acasa se evita prin reordo-narea sarcinilor facute pe unitatea de timp si prin redistribuirea lor – stresatul sef (mama) se va destresa si va imprima un ritm normal si celorlalti membri ai familiei.

Reactia la stres

Heirupul diminetilor si amiezelor din familiile cu copii isi rasfrang agitatia, stresul, uneori chiar haosul asupra urmatoarelor trei planuri umane – componenta biologica, componenta psiho-emotionala si componenta comportamentala, alterandu-le functionarea normala. Biologic – ritmul cardiac este mai mare, se schimba si ritmul respirator, respiram mai rapid si mai superficial, creierul se oxigeneaza mai prost, va functi-ona ceva mai prost (de aceea si uitam sa facem lucruri, de aceea nici nu mai suntem prea atenti la ce trebuie facut si nici la ceilalti etc.), organismul reactioneaza global la stres, ca si cum chiar am fi amenintati de un pericol real. In palierul psiho-emotional – reactionam emotional mai amplu si cu emotii disfunctionale: furie, anxietate, frustrare, panica etc. Comportamental – agresivitate verbala, fizica, incepem o mie de treburi si nu ducem la capat niciuna, calcam de doua ori intr-un loc, cum se spune, facem mai multe miscari decat este necesar pentru a finaliza o sarcina etc.

Stresul ii contamineaza pe toti

Stresul, cu modificarile induse de acesta in organismul personal, nu ne afecteaza doar pe noi, ci reuseste sa ii contamineze si pe cei de langa noi, mai ales pe cei mici, carora starea psiho-emotionala si comportamentala a parin­­­­­tilor le transmite anumite mesaje care, repetate zilnic, devin o constanta (mesajul provoaca anxietate) – esti in pericol, esti inadecvat, nu e nimic bine din ce faci etc. Si, in relativ scurt timp, obtinem un copil anxios si, daca mai are si o personalitate puternica, chiar „isteric. Comportamentul acestui copil „crizat se va constitui, la randul lui, intr-o sur­­­­­sa de stres pentru parin­­­te, ca­­­­­re va reactiona si mai am­­­­­plu, si, din nou, in spirala, copilul reactioneaza, pana când cineva cedeaza presiu­­­­­­nii si clacheaza. Ce in­­­vatam noi de aici? Ca trebuie schimbat ceva. Si nu maine, ci chiar acum.

TEXT: Cristiana Haica; FOTO: WHepta, Shutterstock