Feminitate versus masculinitate

Ca parinti, dorim sa gasim cele mai bune solutii in problemele inerente cresterii copiilor. inevitabil, facem si greseli, mai ales cand trebuie sa ne ocupam de educatia copiilor de sex opus noua.

Despre feminitate. O mama care a gasit satisfactii in a fi femeie ii va „comunica”, indubitabil, fiicei ei acest lucru, fara sa apeleze la cuvinte.

De asemenea, un tata care este multumit ca are o fetita, care pretuieste feminitatea pentru ceea ce este ea, va stimula puternic procesul de identificare feminina a fetitei prin faptul ca o iubeste si ii pretuieste feminitatea.

Cand vorbim, insa, despre „feminitate” si despre dezvoltarea unei atitudini feminine la fetite, trebuie sa fim siguri ca vorbim despre atribute care merita intr-adevar sa fie numite feminine.

Daca atractia unei fetite fata de hainele frumoase este considerata de obicei o atitudine „femi-nina” (si chiar poate fi), ea nu demonstreaza in sine o atitudine feminina. Aceste atitudini feminine trebuie descifrate in alte lucruri, mai profunde.

De exemplu, o relatie armonioasa intre mama si fiica, in cazul copilului de varsta scolara, sugereaza o atitudine pozitiva a adolescentei fata de feminitate. Cu alte cuvinte, sentimentele pozitive fata de mama ca reprezentanta a feminitatii vor arata de obicei o atitudine pozitiva a fetei fata de propria ei feminitate.

Mama este figura centrala in dezvoltarea feminitatii fetei. Prin ea, fetita isi dobandeste standardele de comportament feminin, iar prin iubirea fata de mama si prin asocierea cu aceasta, ajunge sa se identifice pozitiv cu propriul sex.

Treburile gospodaresti, ingrijirea copiilor, relatiile familiale, aspectul ingrijit, chiar si educatia sexuala au fost scoase de pe orbita relatiei mama-fiica si au devenit obiecte de studiu in scoala primara.

O fata poate sa stie sa gateasca sau sa se machieze si poate sa posede o educatie sexuala stiintifica, dar, cu toate astea, sa nu fie mai feminina prin aceasta instruire.

Despre masculinitate. Admitand ca, in cultura noastra, un baiat trebuie sa fie in stare sa-si poarte singur de grija si acceptand teoria conform careia agresivitatea este o tra-satura masculina, agresiunea fizica bruta, in sine, nu este un indiciu de masculinitate.

Cum educatia este incredintata in mare parte femeilor, acest lucru are un efect important asupra dezvoltarii baietilor. In primul rand pentru ca femeile intampina greutati in a intelege natura barbatilor pe care ii instruiesc, neavand experienta existentei de baiat, si atunci impun standarde feminine de comportament.

Spre exemplu, daca un baiat este manierat, risca sa capete imaginea de „papa-lapte” in opinia colegilor de scoala. De asemenea, daca un baiat este studios si are preocupari intelectuale, risca sa fie ridiculizat si marginalizat de catre colegi, masculinitatea lui fiind pusa sub semnul intrebarii.

De multe ori baietii sunt bulversati pentru ca noi, ca parinti si dascali, vrem ca ei sa fie docili in fata noastra, ca o fetita cuminte, in timp ce, in randul colegilor, ne asteptam ca masculinitatea sa si-o manifeste prin duritate si violenta.

Text: Lacramioara Tiriblecea; Foto: Shutterstock.